Să nu o lăsăm pe Alexandra să fie doar o victimă

S-a scurs o zi de când opinia publică a început să afle detaliile unei crime oribile care a avut loc într-o casă din Caracal. Alexandra Măceșanu, o fată de 15 ani din Dobrosloveni, a plecat miercuri la Caracal, la meditație. Nu s-a mai întors niciodată acasă. La ora la care scriu asta, cel mai probabil scenariu arată că ea ar fi fost violată, bătută, legată și în cele din urmă omorâtă de un mecanic auto. Ce s-a întâmplat timp de două zile de la dispariția Alexandrei frizează absurdul și pune o țară întreagă față în față cu propriile frustrări și neputințe și ne aduce pe toți într-o stare de revoltă în care ne este greu să mai judecăm drept. Adevărul încă nu se cunoaște în întregime și este drept și că autoritățile nu ne ajută în nici un fel să facem lumină în propriile minți și să cuprindem în totalitate detaliile care au condus la moartea Alexandrei. Cum nu au ajutat-o nici pe ea.

Pe scurt: Alexandra Măceșanu a plecat la meditație. S-a stabilit acum cu oarecare acuratețe că Alexandra ar fi luat o mașină la ocazie, o practică comună în multe dintre satele și orașele mici ale României, de când rutele interjudețene au fost desființate și cetățenii au fost nevoiți să apeleze la bunăvoința altor oameni. Ce știm acum este că cel care a luat-o pe Alexandra la ocazie a fost un mecanic auto din Caracal care, potrivit vecinilor săi, obișnuia să facă astfel de curse. Dispariția Alexandrei a fost semnalată de familia acesteia. Din ce se pare până acum, părinții ar fi fost liniștiți inițial de polițiști, care au susținut că se întâmplă ca fetele de 15 ani să mai dispară de acasă, revenind peste câteva zile cu iubitul de mână. Joi, la ora 11 dimineața, în timp ce era captivă, Alexandra a reușit să obțină un telefon mobil (cel mai probabil, cel al agresorului ei) și să sune la 112. De trei ori.

Telefoanele s-au înregistrat la orele 11:05:41, pentru 45 de secunde, la 11:06:25, pentru două minute și douăzeci de secunde, și la 11:12:36, pentru un minut și treizeci și opt de secunde, conform comunicării STS. În decursul acestor conversații, Alexandra a povestit o parte dintre lucrurile care i se întâmplaseră, dar a și dat detalii despre locul în care se afla, fără să îl poată identifica cu precizie.

Alexandru Cumpănașu, rudă cu Alexandra, a afirmat în cursul zilei de vineri că fata ar fi spus la telefon că a fost legată de picioare cu sârmă și ar fi fost violată. Fostul șef al poliției, acum demis, chestorul Ioan Buda, a povestit și el, vineri seara, că ultimele cuvinte ale Alexandrei la telefon ar fi fost: vine! Vine!

Au trecut 19 ore de la apelurile disperate ale Alexandrei la 112 până la descinderea Poliției în casa din Caracal în care se presupune că ar fi fost ținută. În tot acest timp a avut loc un balet deloc grațios al autorităților. STS, sistemul de telecomunicații speciale, a explicat cum a fost identificată locația apelului cu pricina și cum funcționează sistemul în aceste situații. Din explicații rezultă că primul și al treilea apel au arătat corect zona extinsă în care se afla Alexandra. Între timp, Poliția a susținut că STS le-a indicat aria în care se afla telefonul mobil de pe care se făcuse apelul, dar și trei adrese, care au fost investigate, fără rezultat.

De aici este foarte neclar cum a acționat Poliția, care a reușit totuși să identifice adresa corectă și care a cerut un mandat să intervină, descinzând la locație în cursul nopții de joi spre vineri, la orele 2:30 – 3:00, și care a intervenit, în cele din urmă, la ora 6:00 dimineața, conform indicațiilor mandatului și, din ce se pare, și ale procurorului de caz.

La 6 dimineața a fost prea târziu.

Din declarațiile procurorilor, se pare că din curtea respectivă au fost prelevate fragmente de oseminte umane, dar și bijuterii care au fost identificate de familie ca aparținând Alexandrei. Până la analizarea tuturor probelor, este greu de spus cu certitudine dacă osemintele îi aparțin cu adevărat Alexandrei, dar acesta pare să fie cel mai probabil scenariu.

Ce nu a funcționat cum trebuie pentru ca Alexandra să fie salvată, chiar dacă a reușit să își păstreze, în timpul coșmarului pe care îl trăia, curajul și luciditatea încât să găsească un telefon, să sune de trei ori la 112 și să ceară ajutorul, dar și să dea detalii despre locația ei?

În primul rând, după unele declarații ale familiei, dispariția nu a fost crezută de poliție și nici luată prea în serios. Reacția polițiștilor la raportarea dispariției ei seamănă foarte tare cu orice reacție pe care o are Poliția atunci când o femeie raportează un caz de agresiune, hărțuire, violență sexuală sau de orice alt fel asupra ei. În al doilea rând, Poliția nu a reușit să determine cu precizie locația Alexandrei într-un timp rezonabil. Pentru asta a dat vina pe STS. Nu a dat vina, în schimb, pe propria incompetență. În acest moment, ceea ce pare a fi cea mai mare greșeală a procurorului de caz și a Poliției este faptul că au cerut un mandat de percheziție, au așteptat ore venirea acestuia, și apoi alte ore până să intervină într-un caz de viață și de moarte, în care timpul era crucial, caz care nu necesita în nici un fel un astfel de mandat.

Încă o informație: suspectul din cazul Alexandrei ar mai fi suspect într-un alt caz legat de dispariția unei fete, Mihaela din Dioști, care a dispărut în aprilie anul acesta.

În tot acest amalgam de informații, unele confirmate de autorități, altele nu, se conturează un portret sinistru al lucrurilor întâmplate zilele trecute la Caracal. Iar adevărul acestei situații este că nu doar suspectul, ci și autoritățile sunt la fel de vinovate de moartea Alexandrei.

Sunt foarte multe feluri în care li se poate reproșa asta, iar opinia publică a explodat, de ieri încoace. Fiecare își urlă neputința și revolta pe rețelele sociale. Câteva persoane au participat chiar la o acțiune simbolică în fața Ministerului de Interne, unde au adus flori și lumânări și o fotografie a Alexandrei, un gest emoțional, dar important, pentru că trebuie să știm toți cine era ea.

Ion Barbu - descoperă viața și opera unuia dintre cei mai cunoscuți poeți români

Rase de câini utilitari - cei mai buni câini de lucru

Curiozități despre albine - ce rol au în ecosistem și de ce sunt atât de importante

Zacuscă de ciuperci - Cum se face zacusca pentru iarnă?

Cum identifici o melodie cu telefonul daca nu ști titilul sau cântărețul

E de vină incompetența poliției, când se știe cum se obțin diplomele la Academia de Poliție? E de vină un sistem STS învechit pentru zilele noastre, când orice aplicație știe precis locul unde ne aflăm în orice moment? E de vină corupția și obișnuința decidenților de a numi în funcții persoane incompetente? E de vină sistemul, în întregul lui, unul care încă de ieri a început să acopere vini, să demită șefi și să mute instituții din subordinea unei autorități în a alteia (se pare că STS va fi mutat în subordinea Ministerului Apărării), doar ca să pară că s-au trezit și că reacționează într-un fel?

Oamenii au dreptate să se revolte în fața incompetenței autorităților, care în loc să ne protejeze, așteaptă la poartă să fim omorâte.

Da, omorâte. Căci în primul rând suntem omorâte noi, femeile. Noi suntem victimele perfecte. Noi suntem urmărite, pipăite, fluierate, agresate, violate. Noi nu suntem crezute nici când suntem omorâte.

Alexandra Măceșanu este o victimă a unui violator, a unui criminal. Alexandra este și o victimă a sistemului.

În același timp, este și o victimă a prejudecăților noastre. A stereotipurilor din societate. A felului în care sunt privite viețile femeilor. A acceptării tacite în fața violențelor pe care femeile le suportă zi de zi în această țară. A normalizării unei culturi a violenței. A unei lumi care nu ne crede niciodată. Care închide ochii la cele mai mici agresiuni ca apoi să se mire în fața unei tragedii uriașe ale cărei resorturi au fost aceleași dintotdeauna.

Ce putem face noi acum pentru ca Alexandra să nu rămână pentru totdeauna o simplă victimă? Acum, când după toate aparențele lucrurile s-au încheiat (deși Poliția încă încearcă să își dea seama dacă se găsesc și alte fete omorâte în curtea din Caracal), după ce ne vom fi scuturat din șoc, e timpul să schimbăm ceea ce putem schimba. Sigur, putem ieși în stradă să cerem autorităților să ne protejeze mai bine. Să ne țină în siguranță acasă, sau pe străzi, sau, iată, în mașinile de ocazie pe care unele dintre noi le folosesc ca să poată să meargă la școală.

Dar cel mai important lucru pe care îl putem face ca Alexandra să nu fie doar o victimă e ca, pentru ea și pentru toate celelalte femei care au trecut prin situații ca a ei, să înțelegem că misoginia e un factor la fel de important în moartea ei ca și intenția criminală, ca și incompetența celor care ar fi trebuit să o apere.

Că misoginia este cea care face ca femeile să fie agresate, violate, omorâte. Că misoginia e cea care ne împiedică să credem femeile atunci când raportează agresiuni. Că misoginia sistemică e cea care împiedică investigarea serioasă și rapidă a multor cazuri de agresiune. Că misoginia fiecăruia dintre noi, femei, bărbați, e cea care ne împiedică să intervenim atunci când auzim o femeie țipând, dintr-un tufiș din parc sau din apartamentul de lângă.

Ce putem face pentru ca tragedia Alexandrei să nu se repete la nesfârșit? Să ne lămurim, odată pentru totdeauna, că trăim într-un loc în care cultura violenței împotriva femeilor ne este înrădăcinată atât de adânc în minte încât ne considerăm inevitabil neputincioși, deși măcar unele dintre agresiuni pot înceta cu implicarea noastră.

Să înțelegem că, cu astfel de autorități, încă o dată trebuie să luăm o problemă majoră în propriile mâini. Să vorbim, să încercăm să înțelegem și apoi să încercăm să schimbăm, în noi și în alții, prejudecăți și moravuri care ne țin pe toate, de atâta timp, într-un iminent pericol.

A fost nevoie de moartea Alexandrei ca să vorbim din nou despre asta. Și suntem datori să încercăm să dăm acestei morți un sens. Să nu o lăsăm pe Alexandra să fie doar o victimă.