Mă numesc Roxana, am 21 de ani și sunt plecată la studii în U.K. de doi ani. Studiez Fashion Image Making & Styling la Salford University în Manchester. Momentan completez un internship la ELLE România, iar asta îmi oferă ocazia să împărtășesc cu voi o parte din experiența mea de viață, prin acest articol.
Simt ca trebuie să menționez mai întâi că am vorbit cu multe persoane (de vârsta mea sau peste), iar părerile sunt împărțite. Am cunoscut oameni care au urât U.K.-ul și au plecat înapoi în România imediat după finalizarea studiilor, dar am cunoscut și oameni care au jurat că s-au născut în țara nepotrivită. Adevărul? Undeva la mijloc.
Fiecare experiență este diferită. Factorii decisivi sunt facultatea la care te-ai înscris, orașul sau suburbia în care locuiești și foarte important, CU CINE locuiești. Eu până acum am văzut suficient cât să ajung la concluzia că Anglia nu e țara făgăduinței, cum de fapt nici România nu este. Este o țară ca oricare altă țară, diferită de a noastră, cu bune și cu rele.
Un mit: “Vei avea o viață mai bună dacă pleci!”
Poate vei câștiga mai mult pentru aceeași muncă pe care o faci și în România, dar nivelul de trai și această fericire absolută pe care multă lume crede că o va avea “în afară” depinde doar de tine ca om.
Desigur că vei fi fericit la sfârșitul lunii, când îți vei permite mai mult decât poate ți-ai fi permis în România, dar vei merge în magazine și vei realiza că nu ai ce să cumperi. De ce? Pentru că rafturile magazinelor vor fi pline de lucruri necunoscute, nimic familiar.
Asta mă aduce la primul aspect care mă face să-mi fie dor de țară.
Cultura culinară
Pregătește-te să înveți să gătești, TOT TIMPUL. Sau te poți familiariza de pe acum cu supa la plic și semipreparate, pentru că nu prea există mâncare proaspăt gătită. Mâncarea cu specific indian este cu siguranță prima alegere a englezilor, urmată de mâncarea chinezească sau orice altceva STRĂIN.
Eu ți-as sugera să te împrietenești de pe acum cu aragazul, altfel vei lua în greutate substanțial de la atât de mult fast food. Vei observa cât de lejer este să cumperi un burger gourmet și cât de greu e să găsești, spre exemplu, roșii țărănești (la un preț decent).
Să zicem că te vei obișnui cu mâncarea semipreparată indiană, iar acum ești gata să mergi la shopping să îți reînnoiești garderoba, ești pregătită?
E o adevărată provocare să găsesți haine în thrift shop-uri (magazine second hand)
Dacă în România ți se părea dificil să pui mâna pe piese vintage, acum poți să îți iei gândul definitiv de la asta, pentru că în U.K. toată lumea le vânează.
Spre exemplu, jachetele bomber din anii ’70, pe care în România le găsești mai mult sau mai puțin PESTE TOT la prețuri mici (10-15 lei), în U.K. o asemenea piesă (chiar și ruptă sau cu defecte vizibile) poate ajunge și la 70 de lire sau mai mult. Da, e mai ieftin să mergi la mall câteodată decât la o vânătoare de comori în magazinele second hand. Pe mine realizarea acestui lucru m-a demoralizat foarte tare, eu fiind adeptă convinsă a magazinelor cu haine la mâna a doua.
Dacă ești iubitor al naturii, mai bine rămâi în România
Țin minte prima dată când am zburat spre Manchester, am plecat din București și am avut escală la Cluj. Zborul a fost unul de 30 de minute, iar de aceea avionul nu s-a ridicat la o altitudine prea mare. Am avut șansa să văd crucea de pe Caraiman de foarte aproape, să observ pădurile și frumusețea nemărginită a Carpaților. Recomand oricui care nu a zburat vreodată cu avionul să ia această rută pentru că îți va schimba percepția despre țară.
Am vizitat în U.K. rezervații naturale și am mers și la ocean, dar nimic nu mi-a putut liniști dorul de natura din România. Poate de aceea mă întorc mereu în vacanță tot aici, acasă.
Sunt și lucruri de care nu îmi este dor
Sistemul de educație din România
Nu credeam vreodată că practica mă va ajuta mai mult decât teoria, dar experiența ca student în afară mi-a schimbat această percepție. Dacă vrei să studiezi în U.K. trebuie să știi că tocitul nu va funcționa aici. Va trebui să înveți aspectele practice ale domeniului în care vrei să profesezi, pentru că profesorii după asta se vor uita când te vor nota.
Nu am scris toată viața cât de mult am scris în doi ani de facultate și nu am primit niciodată note mai mici de atât. Mi-a luat mult timp să mă acomodez cu acest sistem nou care nu se uită la cât scriu, ci la ce activități am desfășurat. Sunt punctate chiar și încercările eșuate, da! Important pentru ei este să vadă că ai avut inițiativă și ambiție.
Nu mi-e dor de job-urile pe care le-am avut în România
Am început să lucrez la 17 ani, în domeniul publicitar, sau ca să îi spun pe bune, făceam promoții în supermarket-uri. Eu eram fata aia îmbrăcată într-un costum stupid care tăia și aranja mezeluri la standurile de degustare. În scurt timp am avansat din posul acela, am ajuns superviser, apoi superviser-ul superviser-ilor, dar niciodată nu am fost fericită cu jobul meu. Deși mă dovedeam mereu peste alte persoanele de vârsta mea și eram constant avansată, superiorii mă tratau cu o zeflemea și o indiferență dureroase.
Acum sunt un shop floor assistant într-un lanț de magazine high end din Manchester. Ai spune că am dat înapoi, în loc să avansez, dar te înșeli. Nu am fost niciodată mai fericită cu job-ul meu și nu am avut niciodată colegi și sefi mai cool. Sunt tratată cu respect de toată lumea și îmi permit dintr-un salariu part-time să îmi plătesc absolut toate utilitățile casnice și chiar și vacanțele singură. Reușesc să mă întrețin și să-mi continui studiile, iar pentru mine asta contează mai mult decât statusul job-ului.
Mi-e dor de prietenii din România
Eu nu am reușit să leg prietenii prea strânse cu colegii de facultate sau cu alte persoane de vârsta mea. Cred că (și am auzit asta de la mulți români) este o diferență de cultură foarte mare. Viața de student în U.K. se rezumă la come alcoolice și la trecutul cursurilor cu nota minimă (sunt și oameni silitori, dar aici vorbesc din proprie experiență și despre majoritate).
Pe mine nu mă caracterizează acest stil de viață British. Poate viața și grijile pe care le-am avut în România m-au îmbătrânit prematur sau pur și simplu nu știu să mă distrez, dar mi-am dat seama că suntem foarte diferiți când până și profesorii universitari ne povesteau de abuzurile de substanțe pe care le făceau în weekend, iar eu doar dormisem două zile Da, profii de la facultate se distrează mai mult decât mine.
Cu toate cele enumerate până acum, mie mi-a fost mai bine în U.K, dar asta nu înseamnă că și tu vei fi pregătită de toate acestea dacă ai de gând să pleci din țară. Acesta a fost un rezumat al experienței mele cumulate în doi ani plecată de pe tărâmurile României.
Sfatul meu pentru oricine dorește să urmeze acest drum este să fie curajos și perseverent, pentru că nu am de gând să te mint, VA FI GREU, dar vei învăța să trăiești din nou, iar dacă te vei întoarce în România vreodată, vei vedea diferit multe aspecte care îți erau poate invizibile până acum.
Citește și:
Cum este scoala in Marea Britanie? Povestile a doi parinti romani care si-au incercat norocul in afara!
Text: Roxana Sayyad
Foto: Shutterstock
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Sursa: https://www.elle.ro/lifestyle/confesiune-ce-invatat-ca-studenta-u-k-602932/
