Sexul nu mai e de mult un tabu – sau așa ar trebui să stea lucrurile – dar asta nu înseamnă că anumite aspecte ale vieții sexuale nu sunt încă ținute mai secret. La ce mă refer? Ei bine, dezbăteam zilele trecute în redacția ELLE acest subiect, și mă gândeam la lucrurile pe care le știu acum, dar aș fi vrut să le stiu înainte de a-mi începe viața sexuală. La fel își puneau problema și colegele mele, așa că ne-am hotărât să-ți facem o listă cu ce ne-a trecut nouă prin minte atunci când am discutat pe temă.
Facem parte din generația milenială, crescută cu mai puține inhibiții, mai multe informații, și și mai multe întrebări. Accesul la informație este, într-adevăr, o chestiune majoritar pozitivă, dar iată că așa cum nu tot ce zboară se mănâncă, nici tot ce citești online nu trebuie luat de bun.
Chiar dacă sexul este, realmente, pe toate gardurile, asta nu înseamnă că și cunoștințele de care avem noi nevoie sunt. Deseori, e vorba de lucrurile care țin de anumite stereotipuri, presiuni și așteptări – astea ne dau bătăi de cap. Așa că, iată, astea sunt sfaturile pe care ni le-am da azi, sau lucrurile pe care am fi vrut să le știm. Fiecare dintre noi a zis:
„Astea sunt lucrurile pe care aș fi vrut să le știu înainte de a-mi începe viața sexuală.”
E ok să nu arăți perfect!
„Mi se vede celulita din unghiul ăsta, poziția asta îmi scoate în evidența burta, dacă stau deasupra mi se văd sânii lăsați.” Toate gândurile astea mă măcinau în timpul sexului, iar la finalul partidei nu înțelegeam de ce nu am ajuns să am orgasm, în condițiile în care făceam totul ca la carte. Acest „ca la carte”, presiunea societății despre cum ar trebui să arătăm, să ne mișcăm, să vorbim a reușit să îmi știrbească personalitatea, să mă facă să-mi reprim emoțiile și trăirile. Eram absolut obsedată de cum arată corpul meu, de cum toate imperfecțiunile îmi sunt expuse, mă simțeam vulnerabilă și aș fi dat orice să fiu cât mai puțin văzută. Nu suportam ca partenerul meu să mă vadă dezbrăcată, de multe ori chiar refuzam să îmi scot sutienul fiind credeam că sânii mei nu sunt demni de a fi plăcuți, iar sexul cu lumina aprinsă sau pe timpul zilei era dintr-un Neverland Place. Neîncrederea în mine, în corpul meu, m-a privat ani la rând de experiențe noi și de plăcere. Treptat însă, am învățat că niciunui bărbat nu îi pasă de șoldurile tale un pic peste media impusă de canoanele de frumusețe sau de celulita ta de pe picioare. E atât de important doar să fii prezentă, nu trebuie să te miști sau să vorbești într-un anumit fel, nu există o rețetă perfectă, cum nici corpul perfect nu există. Tot ceea ce contează este să te eliberezi de toate complexele pe care le ai și pur și simplu să te bucuri de moment.
Nu trebuie să spui DA dacă nu simți
Obișnuiam să fac lucruri care nu îmi plăceau doar fiindcă îmi era teamă de reacția partenerului meu. „Dacă nu o să mă mai placă? Dacă nu o să mă mai vrea?” Trebuia să fiu de acord cu orice nouă poziție îmi propunea el sau să îi satisfac orice fantezie. De multe ori nu numai că nu mă simțeam confortabil, că nu îmi plăcea cum decurgea actul sexual, dar ajungeam chiar să mă prefac pentru a nu-l dezamăgi. Mă mințeam pe mine, îl mințeam pe el și așa ajungeam să avem o relație sexuală disfuncțională din cauza temerii mele de a spune NU. Am învățat târziu – ceea ce trebuia să știu înainte de a-mi începe viața sexuală – după mult timp în care am acceptat lucruri care nu erau în asentimentul meu, sau pe care nu le simțeam să le fac în mod natural, să am puterea de a refuza fără să dau explicații, fără să mă scuz sau fără să simt că ceva e în neregulă cu mine.
Plăcerea ta e la fel de importantă
Având cumva înrădăcinată o mentalitate greșită, influențată de societatea patriarhală, credeam că satisfacerea bărbatului este scopul principal al sexului. Cu alte cuvinte, făceam sex pentru el, plăcerea mea era opțională, dacă se întâmpla să am orgasm, lucky me!, iar dacă nu, nu vedeam nicio problemă în asta. Lucrul cel mai important era ca el să se simtă bine și să ajungă la climax. Nici măcar nu știam ce îmi place în materie de sex, fiindcă persoana mea nu era importantă, nu îmi dădeam voie să experimentez, să încerc, să descopăr. Cu timpul însă am înțeles că nu este o chestiune de egoism, că nu e absolut nimic în neregulă în a te focusa pe lucrurile care îți aduc ție plăcere, că sexul nu presupune doar satisfacerea celuilalt, că este un act care îi implică pe amândoi în egală măsură și că nevoile ambilor parteneri trebuie ascultate. Cam asta mi-ar fi fost de folos să știu înainte de a-mi începe viața sexuală.
Prezervativul nu e o chestiune negociabilă
Nu știu despre voi, dar mi se pare că la noi e așa un trend – nu vreau să generalizez, dar vorbesc din experiența mea și a prietenelor mele – de a negocia purtarea prezervativului. De fiecare dată se duce o muncă de convingere: el încearcă să-ți spună că e alergic – DA! aparent, majoritatea bărbaților în România sunt alergici, măi, la latex. Nu știu care a fost ăla care s-a prins că merge duma și a dat sfoară-n țară că gagicile pun botul la astfel de minciuni, dar mă scoate din sărite! Apoi, ție ți-e milă de săracul de el, deci că cum să te pui cu condiția băiatului? Când se întâmplă și cu al doilea, și cu al treilea… deja te întrebi dacă nu cumva alergia asta e o afecțiune serioasă, extrem de contagioasă în rândul masculilor feroce. Pe lângă problemele legate de sănătate, mai e aia cu încrederea: Cum? Nu ai încredere în el când îți spune că nu are nicio boală cu transmitere sexuală, fiindcă… așa spune el!? – Normal că nu s-a testat niciodată. Testarea e pentru fraieri. Sau, cum crezi că el s-ar culca cu cineva cu un BTS? Adică, în general, BTS-urile astea vin cu atenționare, gen, îți scrie pe frunte sau ceva. Sau, legat de o posibilă sarcină: n-ai încredere în el că va fi atent și că va avea grijă să nu ejaculeze în interiror? Și lichidul preejaculator conține spermatozoizi, FYI! Șansele sunt mai mici , dar nu inexistente. Be smart here! Altă scuză e aia cu plăcerea: pe sistemul „e mai fain fără.” Zi-mi că nu ai auzit-o pe asta de o grămadă de ori! Și apoi tu te gândești la plăcerea lui, și te invit să citești mai sus, ce spunea și Gabriela despre asta. În concluzie, nu, prezervativul nu e o negociere. Știu asta acum, dar mi-aș fi dorit să fi fost la fel de convinsă și înainte de a-mi începe viața sexuală.
Citește și:
Cele mai mari greșeli pe care le poți face în prima lună de relație
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
