Ca o veritabilă leoaică, am fost mereu mândră de coama mea. Nu vreau să pară că exagerez, dar cred că am fost binecuvântată, pentru că părul meu a ieșit victorios și strălucitor din toate încercările vieții – aici a se citi toate nuanțele de păr, de la negru albăstrui până la roșu intens sau blond platinat… am avut chiar și permanent, cândva, în liceu. Ideea e că, la cât de deschisă am fost la experimente, poate n-aș fi meritat să am un păr des, strălucitor, lung și blond auriu, precum l-am avut în ultimii zece ani.
Credeam că sunt binecuvântată și minunea va dura pe tot parcursul vieții. De multe ori m-am imaginat ca o doamnă distinsă cu părul gri impecabil, dar mult și lucios, stilizat într-un coc messy de balerină. Însă, de ceva vreme, încep să realizez că poate nu-mi voi putea realiza această fantezie. Părul a început să-mi cadă. Până aici, nimic ciudat. Teoretic, pierdem în jur de 100 de fire pe zi, iar asta e perfect normal (deși sunt convinsă că mie nu mi-au căzut niciodată atâtea), deoarece și părul are un ciclu de viață format din trei etape. Foliculul din dermă trece prin etapa de creștere (anagenă), după care urmează una intermediară, când firul stagnează (catagenă), iar apoi foliculul se odihnește și se regenerează (faza telogenă), pentru a da naștere unui nou fir de păr, la un moment dat.
Deci m-am gândit că părul care cade e de fapt un semn că se va înnoi. Și cred că am realizat că am o problemă abia când am scos de la naftalină o clamă mare, cu perle, ce-mi cuprindea tot părul, și mi-am dat seama că coada mea e de două-trei ori mai subțire decât mi-o aminteam. Și trebuie să reținem că, în orice moment, 90% din firele de păr de pe scalp se găsesc în faza de creștere, perioadă ce durează aproximativ trei ani (deci coada pe care o ai e tot ce ai). Apoi, alt factor îngrijorător a fost că am remarcat că multe dintre firele căzute erau scurte (adică tinere, și ar fi trebuit să fie în faza de creștere), și eram obișnuită ca firele din perie să fie mereu cele mai lungi și mai degradate – după cum am menționat, până recent am purtat părul fie lung, fie foarte lung. Și zic recent, pentru că primul pas pe care l-am făcut în încercarea disperată de a-mi păstra capitalul capilar a fost să fac un tratament cu keratină – dacă am puțin păr, măcar să fie magnific.
Problema e că îmi tot cădea într-o veselie, așa că am fost nevoită să adopt o schimbare de look. Multă lume probabil își imaginează că în sfârșit am aderat la trend-ul balayage-ului și al bob-ului lung, acum, când ambele își dau ultima suflare, pentru că era și cazul. Dar nu, adevărul e că mi-am vopsit părul mai închis la rădăcină, pentru a evita să-l mai supun la vopsiri sau la alte tratamente chimice pe viitor, și l-am tuns pentru ca nu cumva să cedeze sub propria greutate. Și acum chiar nu mai pot să pun poze mai vechi cu mine alături de hashtag-ul #abouttoday. Mă rog. După aceste soluții de avarie, m-am tot gândit… oare de ce? Teoria o știu, pentru că de-a lungul carierei am scris la fel de multe articole despre alopecia feminină pe câte fire de păr (mai) am pe cap, iar aceasta spune că părul cade prematur atunci când microcirculația de la nivelul scalpului e deficitară, astfel sângele nu mai transportă la fel de mulți nutrienți și oxigen către rădăcină. Dar totuși de ce?
Am decis să analizez de-a fir a păr posibilele cauze, alături de doctorul atotștiutor și cel mai intim prieten al meu, Google. Și am aflat că printre posibilele motive se numără schimbarea sezonului (care totuși nu cred că poate decima atât de mult o coadă), factorii hormonali (oare fac parte din precentul de 1%… al femeilor care intră la menopauză precoce?!), ereditatea (exclus), metabolismul (a cărui schimbare ar fi trebuit să se reflecte și altfel)… sau poate am luat o ciupercă de la pisicină ori am trecut printr-o traumă. Din câte știu, suferințele de ordin mental chiar pot cauza uneori căderea abundentă a părului (de aceea, în Elveția, pacientele cu alopecie sunt trimise și la psiholog), dar chiar dacă nu e totul roz ca pe social media, cred că aș fi observat dacă aș fi avut vreo suferință colosală. Sau poate mi s-a umplut vreun pahar… După acest monolog ipohondru, am decis să fac ceea ar fi trebuit de la început. Și anume să merg la medic, pentru că o consultație la dermatolog este primul pas în vederea tratării alopeciei.
„Căderea părului trebuie abordată holistic, deoarece cauzele sunt foarte diverse, de la sarcină la alimentație, mod de viață, stres, tutun, nopți pierdute, tratamente chimice precum vopsitul și până la metoda de periere (care poate afecta scalpul, dacă este traumatică). Totuși, înaintarea în vârstă nu e cel mai frecvent factor declanșator al alopeciei la femei, ci stresul (fie că vorbim despre o traumă familială, de o intervenție chirurgicală, o despărțire sau un deces, toate astea pot avea acest efect). Dacă un om are o viață echilibrată din punct de vedere alimentar, e sănătos și are o igienă bună, vârsta e considerată ultima cauză în ceea ce privește căderea părului. Alt motiv poate fi și o problemă dermatologică, precum o dermatită seboreică sau o ciupercă, însă aceste afecțiuni includ și alte simptome, precum mătreață abundentă sau usturime. Apoi, bolile endocrine au recul asupra sănătății părului: un exces de testosteron are o acțiune și asupra glandelor sebacee, și asupra hipersecreției de sebum. Iar la femeile care poartă părul lung s-a observat că în mod ciclic (respectiv la trei ani) are loc o cădere mai importantă a firelor de păr. La o consultație standard, se face mai întâi o analiză cu dermatoscopul și o lampă wood, analiză care stabilește dacă este vorba despre vreo ciupercă sau o dermatită. Tot acolo se observă dacă în foliculi sunt fire de păr noi, chiar microscopice, pentru a se stabili dacă e vorba despre o regenerare ciclică sau o problemă ce trebuie investigată, precum o anemie, deficit de fier, calciu, vitamine (deci sunt necesare analize) sau e o problemă de ordin endocrinologic”, mi-a explicat dr. Gabriela Albu, medic specialist în dermatologie, după ce m-a asigurat că sigur nu am luat ciuperci de la piscină și nici nu am intrat în menopauză precoce.
„Căderea accentuată a părului din cauză hormonală poate apărea în unele situații fiziologice particulare precum sarcina, alăptarea sau menopauza, însă și în cazul unor tulburări endocrine (cum ar fi hipotiroidismul, hipertiroidismul sau insuficiența hipofizară), deoarece acestea afectează întregul organism. Un caz aparte îl reprezintă alopecia androgenică (cauzată de excesul de testosteron) care, când apare la femei, este cel mai adesea expresia sindromului ovarelor polichistice, fiind însoțită de obicei și de alte semne de hiperandrogenism (acnee, seboree, hirsutism), precum și de tulburări de ciclu menstrual. Iar atunci când alopecia și semnele de virilizare apar și evoluează rapid la o femeie, poate fi vorba și despre o cauză mai severă, precum o tumoră virilizantă de ovar sau de suprarenală ori de sindromul Cushing. De aceea căderea părului trebuie investigată și de endocrinolog”, explică Amalia Ritivoiu, medic primar endocrinologie la Donna Medical Center. Și mă gândeam cât de frecventă este această problemă, pentru că, practic, majoritatea femeilor cu care am vorbit pe această temă de-a lungul vieții mi-au spus că suferă de ovar polichistic.
Cele mai citite articole
Însă, indiferent de cauza căderii părului, în privința tratamentului trebuie acționat rapid. Deși piața e invadată de soluții cosmetice (șampoane, uleiuri, tonice pentru scalp) sau farmaceutice (soluții cu aplicare locală și suplimente alimentare), toate aceste tratamente sunt mult mai eficiente în oprirea evoluției alopeciei feminine (care afectează 13% din femeile în premenopauză și 37% din femeile aflate la menopauză, conform Societății Române de Dermatologie) decât în stimularea creșterii noilor fire de păr sau a revitalizării foliculilor. Deci fie că secretul revigorării podoabei capilare stă în suplimente, soluții farmaceutice, administrarea unor hormoni sau, poate, lungi ședințe de terapie, evoluția căderii părului trebuie investigată de la primele simptome. Iar la femei această evoluție e mult mai discretă decât la bărbați, în stadiile inițiale e vorba doar de subțierea firului și o pierdere din volum.
Însă chiar și atunci când răul a fost făcut, deoarece problema nu a fost investigată în timp util, există speranță. Cele mai eficiente tratamente sunt dermato-estetice (care stimulează creșterea de fire noi atunci când alopecia este deja avansată), precum PRP-ul, așa-numita terapie-vampir, și tratamentul cu laser.
„Injecțiile cu plasmă trombocitară (PRP) previn atrofierea foliculului de păr și îl transferă din faza telogenă în cea anagenă, îmbunătățind microcirculația și metabolismul biocelular, stimulează imunitatea scalpului, inhibând flora patogenă, și hrănesc intens bulbii capilari. Pacientele care au urmat un protocol de tratament stabilit de medic (între 4 și 8 ședințe la intervale de câte șapte-zece zile) au constatat rezultate foarte bune la câteva luni după tratament, respectiv un păr îndesit și mai viguros. PRP-ul e unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru căderea părului (pe care le-am fotografiat în cadrul clinicii), fie că vorbim de stadii incipiente sau mai avansate. PRP-ul se combină foarte bine cu alte proceduri dermato-estetice, precum mezoterapia”, explică Nușa Ioana, manager Fizio Estetix.
Cealaltă mare speranță în privința tratării alopeciei instalate este laserul. „Tratamentul cu laser pentru creșterea părului (Low Level Laser Therapy LLLT) este o procedură foarte populară în Turcia, Marea Britanie și acum câștigă teren și în România. E lipsită de efecte adverse, realizată printr-o tehnică modernă. Laserul acționează la nivelul rădăcinilor, pe care le repară și le vindecă, fapt ce declanșează o schimbare majoră în structura și rezistența părului. Laserul stimulează țesuturile și activitatea celulară în zona scalpului, grăbind creșterea firelor. Practic, după tratament, fiecare rădăcină de păr atinge maximul potențialului său și oferă patru-cinci fire de păr în loc de două-trei fire, cum se întâmplă în cazul celor diagnosticați cu alopecie. Tratamentul se realizează în două ședințe pe săptămână, de câte 20 de minute fiecare, sau una pe săptămână, de 40 de minute, și are o durată de la trei la șase luni, ceea ce înseamnă că se poate ajunge la un număr de 48 de ședințe de tratament”, explică Servet Terziler, medic chirurg specializat în reconstrucții capilare și tratament cu laser pentru creșterea părului la Clinica Ensar Duman.
Deci căderea părului nu ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare, pentru că în ziua de azi există soluții la această problemă. Primul pas este identificarea cauzei, despre care am aflat pe propria piele (sau să zic scalp) că e un proces. Între timp, iau niște suplimente nutritive, folosesc Minoxidil (o soluție farmaceutică), iar dacă asta nu funcționează, voi recurge la laser și la PRP. Totuși, poate nu ar trebui să mă stresez atât de tare. Pentru că stresul cauzează căderea părului, și e un ciclu vicios. Dar și pentru că, dacă stau să mă gândesc, leoaicele nu au coamă.
Citește și:
Stigmatul intervențiilor estetice
Foto: Tibi Clenci
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
