Nu suntem obișnuiți să avem limite, să facem sacrificii, să avem reguli. Motiv pentru care situația a escaladat. Dacă măsurile erau luate mai din timp, și mai drastice, transmiterea în masă ar fi fost evitată. Am ajuns să fim blocați în casă, cu niște repercusiuni economice grave. Și nu poți să faci izolarea doar într-o anumită regiune, e necesar să o faci la nivel de țară. L-am văzut la cumpărături, de la distanță, pe antrenorul meu de fitness. Arăta cu 5 ani mai bătrân. Are un copil mic, e foarte îngrijorat, iar profesional el este în derivă. Micile activități sunt afectate teribil și nu știu cum își vor mai putea reveni.
La început pentru mine a fost panică totală
Cel mai mult țin la libertatea mea, iar pentru mine a fost un șoc. Schimbarea bruscă, de la momentul în care aveai tot, la foarte multe restricții, limitări, m-a afectat psihologic foarte tare. Practic nu am avut timp să mă obișnuiesc cu schimbarea, care a fost extrem de rapidă, întrucât și virusul se transmite rapid. Sunt plecată de ani mulți și iată că e o situație gravă, iar eu nu pot să fiu alături de mama mea din România, care e în vârstă. Practic aveam amândouă nevoie una de alta – eu suport moral, mama un ajutor practic, că e singură în țară. Din fericire mi-am găsit resursele să mă mobilizez, până la urmă nici nu aveam de ales, iar treptat am înțeles că restricția impusă de autorități este de fapt un ajutor. Însă până să ajung la această conștientizare, adaptarea la noi ritualuri a fost extrem de dificilă.
Culmea, acum am ajuns la un fel de pace cu mine pe care nu credeam vreodată că o voi atinge
Fiind concentrată mult pe exterior, muncind mult, pur și simplu nu mai aveam energie să mă opresc eu în fața mea, să stau eu cu mine. Momentele negative sunt și ele experiențe din care am realizat că pot învăța mai mult decât din cele pozitive. Mi-am descoperit forța, curajul pe care eram convinsă că nici măcar nu le am. Am început să văd micile bucurii pe care ți le dă viața, faptul că înainte aveam opțiuni dintre care să aleg, ceea ce nu mai este valabil acum. Am fost obișnuiți să luăm totul de-a gata, că ni se cuvine, iar acum ne-am dat cu capul de asfalt. Am uitat să ne bucurăm de lucrurile simple, cât mai mici, de o îmbrățișare, de un zâmbet.
Sunt absolut sigură că pandemia de coronavirus ne va schimba din temelii la nivel personal
Cele mai citite articole
Am descoperit o unitate incredibilă. La serviciu am primit e-mailuri de încurajare, un gând frumos de la firmele partenere din toată lumea, care se află în aceeași situație dificilă ca și noi. Prieteni din România m-au întrebat cum o pot ajuta pe mama, cu diverse cumpărături, medicamente, în caz de nevoie. Oameni cu care vorbesc des ori, culmea, cu care nu am mai discutat de ani de zile, și-au oferit susținerea, iar asta m-a mișcat până la lacrimi. O societate până acum concentrată pe sine, pe propriile nevoi, cu ceva individualism la purtător, brusc s-a umanizat. Am devenit mai atenți la cel de lângă noi. În fața suferinței suntem egali, suntem la fel de vulnerabili, competiția de până acum nu-și mai are rostul. Așadar, pentru mine, toată situația asta a avut un rol revelator, mi-am descoperit resursele într-un context deloc roz.
În momentul în care ieși din casă simți în aer frica și disperarea
Majoritatea oamenilor are acum expresia aceasta pe față. În mașină sau la cumpărături nu poți să mergi în doi. Nu poți să faci o plimbare mai lungă, ai voie să ieși 200 de metri în jurul casei. Dacă încalci regulile amenda este de 5000 euro, plus caz penal. La cumpărături coada se întinde până afară, mult în curte, trebuie să stai cu căruciorul la distanța de 1 metru, și să ieși oricum numai pentru urgențe. Fără declarație pe propria răspundere nu poți să ieși din casă, iar asta am înțeles că acum este valabilă și în România. Poate nu vă e comod, dar este esențial să înțelegeți că restricțiile acestea sunt pentru sănătatea noastră și a celor din jur. Doar așa putem preveni transmiterea coronavirus și restabilirea mai rapidă a echilibrului, inclusiv economic. Nu credeam vreodată că pot trăi așa ceva, dar e un moment în care viața nu se oprește, ci se redescoperă și se reinventează. Acceptarea situației dificile, respectarea măsurilor impuse au ca scop siguranța noastră, a tuturor.
Citește și:
Confesiunea unei românce stabilite în Italia: „Familia mea a fost afectată de coronavirus. Stați în casă!’
Foto: Shutterstock
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
