V-ați plăcut și ați decis să ieșiți împreună, să îi dai o șansă, să testați compatibilitatea în cuplu. Ok, vă place amândurora la mare sau să mergeți la schi, ascultați aceeași muzică, frecventați aceleași locuri. La început discutați lucruri mai puțin profunde, dar, după o vreme, ajungeți la aspectele sensibile ale existenței voastre: familia. Și așa descoperiți un istoric similar, care vă face să vă gândiți cât de mult vă potriviți.
Compatibilitatea în cuplu nu înseamnă traumă comună
V-ați pus sufletul pe tavă, ați devenit vulnerabili. Fiecare dintre voi a fost crescut doar de mamă, tatăl a dispărut după divorț. Unul dintre părinți a decedat când erați mici. Alcoolismul era o boală obișnuită în familia voastră – tata, unchiul, bunicul, poate chiar mama și bunica, beau zilnic.
Ați fost bătuți crunt toată copilăria voastră. Nu v-ați simțit cu adevărat iubiți de părinții care vă îngrijeau, dar erau foarte reci și critici. Un paletar larg de traume, în care celălalt știe exact prin ce ați trecut, aveți aceleași răni și moduri similare prin care ați făcut față. Dar asta este numită în mod greșit compatibilitate în cuplu.
Trauma bonding vs compatibilitatea în cuplu
Faptul că ați cunoscut același tip de suferință vă unește, dar nu e compatibilitate în cuplu. Este un liant care creează legături puternice între supraviețuitorii acelorași traume. De aceea funcționează și grupurile de suport pentru alcoolici, femei abuzate, familiile care au în îngrijire bolnavi cu afecțiuni psihice grave etc. Același lucru ajută și soldații care trec prin aceleași orori, pe câmpul de luptă sunt mai uniți ca niciodată, iar când ajung acasă se transformă în niște singuratici. Liantul acesta are un scop precis: suportul necesar pentru a supraviețui unei noi traume.
Răni emoționale nevindecate și falsa compatibilitate în cuplu
Cele mai citite articole
Faptul că am suferit și suferim la fel nu se traduce prin capacitatea de a construi o relație sănătoasă de iubire. Consecințele? O amorțeală emoțională care ne face să căutăm emoții și situații extreme, astfel încât devenim atât sursă de suferință pentru celălalt cât și persoana care îl ajută să depășească suferința. Facem schimb de roluri victimă-abuzator și ne învârtim într-un cerc vicios din care nu mai putem ieși. Nici vorbă ca asta să aibă legătură cu ceea ce numim compatibilitatea în cuplu.
Iar cu cât am fost expuși repetat la traumă, cu atât ne obișnuim cu ea și de exemplu avem tendința să alegem parteneri care să repete contextul (să consume alcool în exces, să ne părăsească, să ne bată etc). Dacă în mod normal o traumă nevindecată este un semnal de alarmă, pentru cineva care nu și-a procesat propria traumă un astfel de partener este văzut inconștient ca un camarad care îl ajută să facă față și să supraviețuiască (precum soldații în război). Prin urmare, în loc să căutăm oameni alături de care să sângerăm emoțional împreună, ar trebui să fim atenți la cei care ne pot ajuta să oprim sângerarea, la răspunsurile comportamentale și emoționale pe care le dăm izvorâte din traumă și să le corectăm.
Citește și:
4 trăsături de caracter care, în exces, devin toxice
Foto: PR
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
