În anul 1989, avortul a fost legalizat în România, iar odată cu asta, femeile au obținut dreptul de a decide ce au de gând să facă cu propriul corp dacă rămân însărcinate. Până atunci, începând cu interzicerea avortului prin decret în anul 1966, româncele care nu doreau să-și continue sarcinile erau nevoite să facă avort în condiții improprii, lucru ce a adus la moartea a peste 10.000 de femei.
Chiar și după legalizare, au existat proiecte de lege pentru interzicerea sau restricționarea avortului, acestea fiind ulterior respinse. În anul 1997, senatorul Ioan Moisin a înaintat un proiect al „Legii privind interzicerea avortului”, iar în anul 2012, deputații PDL Marius Dugulescu și Sulfina Barbu au promovat un proiect de lege pentru consilierea avortului la cerere. (care condiționa avortul la cerere de consiliere prealabilă, lucru care ar fi făcut dificil accesul pentru femeile din medii sărace, zone rurale șamd.)
Conform unei investigații făcute în cadrul proiectului Să fie lumină, pacientele din Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț care solicitau întrerupere de sarcină erau obligate să primească consiliere pre-avort de la „specialiști”, printre care se număra și un preot. Din anul 2015, în SJU Piatra Neamț, nu s-au mai făcut întreruperi de sarcină la cerere. Acesta fiind singurul spital din oraș, mă întreb, ce fac femeile care doresc o întrerupere de sarcină dacă nu se pot baza nici măcar pe dreptul oferit de stat? Pe cine ar trebui să se bazeze ele, dacă nu pe lege?
De asemenea, într-un spital din Bacău, arată investigația despre care vorbeam, voluntarii organizației Mama Olga au avut permisiunea, oferită de managerii instituției, de a sta pe holurile spitalului pentru a convinge pacientele să renunțe la avort. Aceștia au ajuns să amenințe solicitantele, spunându-le că vor „arde în focurile Gheenei dacă întrerup sarcina”. În același spital erau împărțite, în anul 2012, broșuri cu titlul : „Educația sexuală – un pericol pentru copiii noștri”, despre care aceeași investigație spune că promova informații false, nebazate pe studii științifice, ci pe opinii religioase, deși era finanțată de autoritățile locale.
Atât avortul, cât și contracepția sunt văzute de Biserica Ortdoxă Română ca niște acte criminale. Argumentul lor este ferm: noi, femeile, suntem obligate să aducem urmași pe lume. Reproducerea este, într-adevăr, un lucru firesc, dar nu obligatoriu. Fiecare persoană are dreptul la o decizie când vine vorba de nașterea unui copil, o libertate pe care nimeni, nici măcar un preot, nu i-o poate lua femeii.
Biserica Ortodoxă Română are niște modalități inedite de a se adresa femeilor care întrerup o sarcină, ba chiar și celor care, strict din motive de siguranță, folosesc contracepția. Ei se referă la această procedură medicală de a opri un embrion din dezvoltare, ca fiind un act criminal și un păcat. Într-un interviu publicat în 2013 pe site-ul ortodoxiatinerilor.ro, Părintele Nicolae Tănase (preot din Valea Plopului) spune că „femeile ar trebui să se simtă jignite dacă ar folosi contraceptivele”, că medicii ginecologi „sunt nişte criminali împreună cu tot personalul medical care participă la orice mijloc de contracepţie” și, de asemenea, faptul că „avortul este crimă, contracepţia este de mii de ori crimă.” A da viață este, în opinia lor, mai presus de a-ți face o viață, lucru care este necesar pentru a avea capacitatea intelectuală și posibilitățile materiale de a crește o altă ființă umană.
Avortul este, pentru unele femei, o decizie foarte dificilă. Motivele sunt bine întemeiate și, din punctul meu de vedere, justificate. Creșterea unui copil trebuie să aibă loc în condiții favorabile. De asemenea, un copil nedorit este un copil nefericit, la fel și cel abandonat.
Femeia este singura în măsură să ia decizii asupra vieții sale, nu biserica sau cei din jur. Avortul nu este o crimă, este o soluție pentru multe femei care ajung însărcinate accidental, fără dorința sau posibilitatea de a crește un copil. Biserica ne vorbește despre viața dinainte de naștere, care pare să fie mai importantă decât o persoană vie cu adevărat. În vreme ce curțile internaționale nu au ajuns la un acord privind momentul în care începe viața, stabilindu-l momentan la clipa nașterii.
Nu biserica suportă greutățile unei familii care crește un copil fără resursele necesare. Nu suportă nici suferința unui copil abandonat, nici măcar trauma unei femei care întrerupe o sarcină. Nu are dreptul de a încerca să schimbe alegerea unei femei însărcinate, nu are dreptul de a considera când și cum ar trebui născut un copil. Nu se poate amesteca în proceduri medicale sau în drepturile femeii care sunt susținute de legislație.
Să nu uităm că ne confruntăm cu încă o problemă majoră, de data aceasta legată de educație, mai exact lipsa materiei de educație sexuală în școlile din România. Tineri care se informează, ba mai bine spus, inspiră, din ceea ce văd pe internet legat de sex nu cunosc, cel puțin o parte din ei, adevăratele riscuri. Sexul a devenit un subiect de controversă și de mare importanță, mai ales în rândul adolescenților.
Și, ca să vezi, în anul 2016, țara noastră a fost pe primul loc în UE cu cele mai multe mame minore, conform Eurostat. Atât între tinerii din mediul rural, câ și din cel urban, informația lipsește și se observă acest lucru, mai ales dacă numărăm copiii născuți la vârstele adolescenței sau numeroasele avorturi făcute anual în România.
Biserica Ortodoxă Română este împotriva acestei materii, considerând-o un pericol pentru copii. Însă, adevărata problemă care poate aduce consecințe greu de suportat este amploarea acestui subiect prin paginile infinite ale internetului, care nu oferă educație, ci doar imagini și detalii care îl vor determina pe elev să-și înceapă viața sexuală fără nicio cunoștință concretă asupra subiectului. Acești tineri se expun unor riscuri pe care, cel mai probabil, în lipsa educației sexuale nici nu le cunosc.
Avortul este o alegere liberă a femeii, care nu ar trebui să fie controlată de nimeni, în niciun caz de biserică. Nu este o alegere ușoară, dar în unele situații poate fi decizia cea mai potrivită care, cu siguranță, va fi întotdeauna puternic justificată. Și, indiferent de caz, decizia va rămâne numai și numai a femeii, fără amestecul unor persoane pe care, de fapt, nu le interesează cu nimic viața ei.
Citește și:
Avortul nu e o crimă. Să-l interzici este.
Text: Diana Babanica
Foto: Shutterstock
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
