Numele Nicoleta Ciobanu și Laura Nițu s-ar putea să nu îți spună foarte multe până în momentul în care citești acest material… sau până când vei vedea documentarul Colectiv, de Alexander Nanau, care are intră azi în cinematografele din toată țara. Sunt, totuși, nume pe care ar trebui să le reții. Deși prezența lor în documentar nu acoperă mai mult de câteva minute, ele sunt două dintre persoanele fără de care nu ne-am fi putut imagina astăzi dimensiunile fraudelor din sistemul de sănătate românesc.
Apariția lor în documentarul Colectiv este legată de investigațiile realizate în anul ce a urmat tragediei de Gazeta Sporturilor (mai exact, de Cătălin Tolontan, Mirela Neag și Răzvan Luțac). Filmul urmărește munca jurnaliștilor, pusă în oglindă cu eforturile în van ale echipei strânse la Ministerul Sănătății de Vlad Voiculescu. Iar pentru jurnaliști, Nicoleta Ciobanu și Laura Nițu au fost sursele – acele persoane care și-au adunat curajul ca să demaște o serie greu de imaginat de nereguli ce se întâmplau zi de zi în locul în care ele lucrează și azi, departamentul financiar-contabil al Spitalului Malaxa.
Când le-am întâlnit, erau vesele și relaxate, iar chimia dintre ele, mai degrabă o complicitate amuzată, era singurul lucru care să indice drumul cu obstacole pe care l-au parcurs împreună. Văzându-le interacționând, e greu de proiectat curajul pe care au fost nevoite să și-l strângă pentru a face ceea ce au făcut: au strâns dovezi și au mers mai întâi către presă, și apoi la DNA, ca să denunțe modul halucinant în care superiorul lor folosea fondurile destinate pacienților în propriul interes.
Printre primele lucruri pe care le-am aflat despre gestul lor a fost faptul că nici una dintre ele nu a știut despre legea din 2014 care protejează avertizorii de integritate, așa cum nu au putut nici să intuiască ce urmări vor avea deciziile lor de a spune adevărul. Au făcut-o oricum. Citește în continuare povestea lor.
***
„– Dă-te-n p**a mea! Hai, dă-te, că le scriu eu. La ce p**a mea te mai țin?
– Doamne, ferește!
– Ieși în p**a mea afară! Pleacă, băga-mi-aș p**a în creierul tău! Pleacă-n p**a mea acasă!
Așa se manifestă, pe o înregistrare făcută cu telefonul mobil, furia unui bărbat, urmată de sunetul unui pahar care se izbește de ceva și se sparge. Se întâmpla în Spitalul Malaxa, iar protagonist era Florin Secureanu, managerul spitalului, înregistrat chiar de angajatele pe care le abuza în acele momente.
A fost resortul declanșator, cel în urma căruia câțiva dintre angajații spitalului bucureștean au decis că nu mai e vreme de stat și s-au dus către presă și DNA. Din mărturiile și din copiile documentelor strânse de ei a rezultat o investigație de presă publicată la sfârșitul lui 2016 de Mirela Neag, Cătălin Tolontan și Răzvan Luțac, pe care românii au sorbit-o cu nesaț, ca pe episoadele celui mai palpitant serial. Așa și părea, pentru că dovezile scoase la iveală de angajați conturau o rutină a delapidărilor ce ar putea concura cu cele mai creative scenarii de film. Secureanu ar fi stors din spitalul de stat, ani la rând, bani utilizați în cele mai improbabile moduri. Banii meniți să asigure tratamentul și, deci, sănătatea pacienților și să servească la buna administrare a Spitalului Malaxa, arată investigația jurnaliștilor, au fost folosiți, pe rând, la repararea fictivă, zilnică, a imprimantelor și computerelor din spital. Alți bani au mers către înmormântări. Cu alții s-au cumpărat bijuterii pentru managerul Secureanu și pentru iubita lui – deși pe hârtie firma de bijuterii ar fi oferit servicii de sterilizare a instrumentelor din secția de ginecologie. Tot din banii spitalului au fost operați oameni în clinici private, au fost realizate operații elective, s-au cumpărat materiale pentru casa pe care și-o construia managerul, s-au cumpărat trofee și câte și mai câte. 1.075 de zile la rând, după calculele procurorilor, citați de presă, ar fi scos Secureanu bani din spital, utilizând facturi false.
În momentul spargerii paharului, angajații refuzau să mai facă aceste facturi. Lucrurile acestea ni le povestesc cele două femei, Nicoleta Ciobanu și Laura Nițu, angajate și azi la Malaxa, care au decis atunci să dea totul în vileag. Acum, în cafenea, par degajate și vesele. În 2016 nu erau așa. Se aflau la capătul a câțiva ani de presiuni și teroare, deși, țin să ne spună, Secureanu nu le-a tratat niciodată cum obișnuia cu ceilalți angajați. Nici el nu fusese dintotdeauna la fel. Venise în spital în 2007, dar prin 2009 a început să își vâre mâinile în finanțele spitalului, își amintește Nicoleta Ciobanu. „S-a investit mult în acest spital, și atunci au apărut oportunitățile. Și fostul manager și-a rafinat, în timp, obiceiurile. Tot Nicoleta spune: „Ei, când sunt unși acolo, când vine un șef la spital, un director economic, ceva, începe să își dea aere de unsul lui Dumnezeu. Managerii, directorii sunt unșii lui Dumnezeu. Înțelegeți? Adică faci ce spun eu, nu ce trebuie să faci. Și noi făceam ce spunea. Atunci doar managerul era cel care spunea. El era singurul care dicta.
În săptămâna în care Nicoleta Ciobanu și Laura Nițu au hotărât să meargă la presă, Secureanu atinsese apogeul. „Primeam pe toate căile, inclusiv verbal, invitație să ne ducem să ne predăm, își amintește Laura Nițu. „Adică ne amenințam cu pușcăria unii pe alții, o completează Nicoleta. Aceasta este dinamica celor două femei care au decis să iasă în față și să își asume faptul că, alături de colegi, denunță seria nesfârșită de ilegalități practicate în spital. Își continuă frazele și deseori izbucnesc simultan în râs, sau doar surâd amar când povestirea le conduce către vreo amintire comună greu de pus în vorbe.
Nu ar putea spune că au fost ele însele terorizate de manager, însă „era o atmosferă, nu puteai să fii relaxat. În ședință i-a luat pe toți la rând, după ce a început cu celebrul citat: «În aia mea, notează!». Și îmi imaginam cum ar fi pe un proces-verbal, că, dacă îți dictează, trebuie să scrii. După o astfel de ședință, în octombrie 2015, Nicoleta decisese că trebuie să facă ceva și și-a anunțat și colegele. Fusese o ciocnire, Nicoleta a plecat acasă și a rugat-o pe Laura să îi facă o cerere de concediu, pentru că oricum plănuia să își ia concediul. „Atunci m-a jignit și eu am plecat. Și l-am înjurat, el s-a uitat la mine, nu m-a crezut, și mi-a zis: «Poți să pleci din spital». Și am zis: «Tu să pleci, la pușcărie!». Nu s-a gândit la toate astea în concediu, dar s-a întors hotărâtă. De atunci, își amintesc, au început să facă cópii după facturile false și să le îndosarieze. Vorbeau deschis în birou, cum se vorbise și până atunci, despre plățile făcute pentru servicii sau produse inexistente. Colegele au cooperat: „Nico, ia o copie, a venit și cealaltă, ia-o și pe asta. O băgam la geantă, o duceam acasă, o îndosariam… nu m-am ascuns. Dar Nicoleta nu era liniștită. Venea dimineața la muncă, o oră își vărsa nervii pe colege, până se calma și se apuca de treabă.
Cele mai citite articole
Laura Nițu spune că nu știau ce să facă cu dovezile. „Intenția era să le aibă, pentru orice eventualitate. Pentru că nu poți să știi ce se întâmplă mâine, vine cineva peste tine și te cam ia. Ea a decis că ceva trebuie făcut când fosta directoare economică a venit plângând în birou și a spus că își dă demisia. „Eu mi-am dus copilul la grădiniță lângă Malaxa, școala e lângă Malaxa, eu îl iau, eu îl aduc. Și am zis: ce fac? Mă duc să îmi caut un loc de muncă, cine îmi face treburile?
Dar nu erau mereu atât de pragmatice. „Emoțiile sunt foarte mari, spune Laura, „și eu sunt o persoană foarte, foarte emotivă. Pe vremea aia, eram genul de om care luam și… Acum ripostez mai mult. Lumea nu s-a obișnuit cu mine în postura asta. Sunt un pic șocați, dar într-adevăr a fost o schimbare emoțională pentru mine. „Deci să-mi mulțumești, râde Nicoleta.
Tot râzând de statutul lor de intervievate, își amintesc cum lui Secureanu îi plăcea să fie pozat și filmat la evenimente, și cum ele însele erau „cap de listă la majorete, însoțindu-l. Cum a fost la deschiderea unui cămin de bătrâni de la Vâlcea, plătit, spun ele, tot din banii spitalului, pe care „noi l-am deschis, noi l-am închis, la plecare. Și au venit protopopul, prefectul… Dar nu era mereu de râs, ne spune Nicoleta: „Când venea și era nervos, trebuia să iau câte-un Xanax, îmi tremura stomacul… Adică vorbea: «Bună dimineața, ce faceți? Băga-mi-aș p**a!». Știi?.
Au hotărât să meargă mai întâi la presă, către echipa lui Cătălin Tolontan, și abia după aceea la DNA. „După scandalul cu Hexi Pharma, mă gândeam că Tolontan nu poate fi cumpărat, spune Nicoleta. „M-am prezentat: «Bună ziua, sunt infractoarea Nicoleta Ciobanu. Am venit să ne autodenunțăm. Că ne-am săturat să furăm». „Ăsta fusese mesajul în ultima săptămână. Să ne ducem să ne predăm, că el ajunge manager la alt spital. Și la un moment dat am zis: domle, dacă omul ne trimite…, își amintește Laura. „Hai să mergem. Și am mers. „Dacă tot insistă! „Era șeful nostru, era păcat să nu-l ascultăm, conchide Nicoleta.
Când au hotărât, a fost o chestie colegială, șapte-opt oameni făceau asta împreună. Apoi unii au avut treabă, alții nu puteau pleca, și au rămas doar ele.
După câteva mesaje și telefoane, s-au și întâlnit cu jurnaliștii, surescitate și speriate. „Am crezut că râd de noi, zice Laura. Pentru că „mimica nu este tot timpul ceea ce vrei. Să te duci să faci un astfel de lucru după o viață normală… nu te duci în fiecare zi să faci o declarație la presă. Și în momentul acela ești încărcat de emoții. „Și m-am enervat și am început să îi înjur și pe ei, spune Nicoleta. „Stau trei și se uită la tine! Mai târziu și-au dat seama cât de neverosimil putea să pară pentru jurnaliști ce spuneau ele și că probele pe care le-au adus trebuiau studiate și analizate.
După ce articolele din anchetă au început să apară și chiar în timpul audierilor de la DNA, în urma acțiunilor Nicoletei și Laurei s-a conturat, mare, întrebarea: dar de ce nu ați apelat la autorități? Puse în fața ei, cele două pufnesc, indignate. Apoi în vorbele lor se succed cu repeziciune o serie de întâmplări care arată clar ce cred ele despre sprijinul pe care l-ar fi putut găsi acolo. Nicoleta e prima: „A venit în control directoarea de la primărie. Și când faci actele stresat, noaptea și pe genunchi, mai greșești. Și a zis: sunteți proști, ați greșit actele. Acte de miliarde. Păi, nu așa se fac actele. Le-a rupt și ne-a învățat doamna director cum să furăm. Și acum este director. Cui să-i spun? Soția șefului poliției, domnul Ababei, care era în funcție atunci, venea și-și făcea nu știu ce vaccin de 3.000 de lei bucata pe banii spitalului. Sunam la 112 și cine crezi că venea? Poate tatăl meu, de la cimitir. Cine? Toată Secția 9 venea și-și făcea analize moca. Se revoltă și întreabă, la rândul ei: „Dar de ce nu ne întrebați: câte Curți de Conturi ați avut? Câte controale de la audit ați avut? Da, nimeni nu ne întreabă cum de am ieșit cu 10 cu coroniță la control. Și atunci ce încredere să mai ai în autorități?.
Acum Secureanu nu mai este șeful lor, însă procesul declanșat de denunțurile lor nu s-a încheiat nici măcar în primă instanță, patru ani mai târziu. Mai mult, Nicoleta își amintește un episod din sediul DNA, când din spatele unei uși a apărut fostul lor șef, cu expresia lui uzuală: „Bună, fetelor. V-a fost dor de mine?. Aceleași vorbe, își amintește Laura, le-a adresat și un an mai târziu, revenit în spital. „Exact aceeași expresie, că a făcut-o ostentativ. Și zici că n-auzi bine, ai vedenii, ți se pare că n-ai dormit azi-noapte. Era senzația că ieși dintr-o limită de confort pe care ți-ai creat-o în timp și lucrurile se pot relua. Ca-ntr-un vis.
Între timp, fostul manager este acum balneolog la spitalul din Jibou, de unde poza zâmbitor, spre finalul anului trecut, alături de Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență. De aceea, cele două sunt convinse că nu mărturisirile lor l-au dărâmat pe Secureanu. „Nu a căzut că am vorbit noi. Secureanu a căzut că a supărat pe cineva sus. Noi am fost oamenii potriviți la momentul potrivit, da? Și Nicoleta ține să scriem negru pe alb că îl regretă pe fostul manager. „Și fura, și făcea, asta este problema. Dar a fost un manager. De la venirea lui a început să se modernizeze spitalul.
Peisajul spitalului pe care îl creionează cele două azi e dezolant. Dacă în trecut apar doamne în haină de blană cerând gratis medicamente de 20 de lei, fini, rude sau prieteni ai managerului pentru care nu se precupețea nici un efort și nici o sumă nu era prea mare (sau prea mică), oameni veniți în inspecții care cereau, suplimentar, analize, toner sau orice altceva, nici azi nu e mai bine. Toner-ul pentru imprimantă, în special, e pentru ele prilej de glume: ani la rând au fost achiziționate zilnic astfel de echipamente, supraevaluate în așa măsură încât cele două spun amuzate că „foloseam numai toner de la Chanel, însă atunci când a venit verificarea DNA nu aveau toner să printeze hârtii. Iar acum? „Nu-i hârtie la WC, nu sunt dezinfectanți. Sunt infecții nosocomiale. Despre ce vorbim în împuțiciunea aia? Sală de pansamente, la chirurgie, unde vin plăgi. S-a lucrat un an la spoială, deci e dată în folosință de câteva luni. Deschid ușa, îmi cade moloz pe față. (Nicoleta râde) Mă uit, tot peretele e înflorit, și acolo sunt plăgi. Acum o lună, era să îi rup cotul lui dom manager cu ușa. La ușile de acces au pus geamuri opace. Și eu împing cu putere, și când am împins tocmai trecea. L-am lovit puțin în cot.
***
Colectiv intră în cinematografele din România pe 28 februarie.
Citește și:
EXCLUSIV! Camelia Roiu, femeia care a spus adevărul la Colectiv: „Atunci mi-am dat seama că vor muri toți’
Foto: Ștefan Dani
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
