O tristă revistă a presei

Pe de-o parte știrea potrivit căreia tânărul Cătălin Farcaș din Brașov a murit, după ce a ratat șansa unui transplant de plămâni, asta pentru că România nu şi-a mai prelungit înţelegerea cu Eurotransplant, instituția prin care se făceau operaţii la Viena. În lipsa unui acord, pentru Călin nu a fost disponibilă nici varianta unei operaţii plătite, deşi strânsese banii necesari operației (adică nu mai puțin de 200.000 de euro).

O altă știre care m-a zguduit a fost incidentul în care a fost implicată scriitoarea Doina Popescu-Brăila, agresată, marți seara, de către un grup de persoane în zona Gării de Nord din Capitală, în timp ce se afla într-o maşină tip ambulanţă cu care călătorea prin ţară pentru a realiza un circuit intitulat „Salvaţi literatura’”. Cei cinci atacatori au presupus că este vorba de aşa-zisa ambulanţă care fură copii și au atacat-o pe femeie, astfel încât a trebuit să se refugieze în mașină și să sune la 112. Femeia are 49 de ani, e din Brăila, e scriitoare și profesoară de matematică. Conduce „ambulanța pentru literatură”, cu care colindă de ani buni târgurile de carte din toată țara. „La data de 4 iulie, în jurul orei 23.30, o femeie a sesizat prin apel 112 faptul că a fost agresată de un grup de bărbaţi, pe o stradă din sectorul 1. La faţa locului s-au deplasat cu operativitate poliţiştii Secţiei 3, iar din primele verificări s-a stabilit că femeia, care dormea într-o autospecială inscripţionată cu însemne specifice ambulanţei, staţionată în faţa unui imobil de pe raza sectorului 1, a fost lovită de cinci bărbaţi. Poliţiştii i-au identificat pe aceştia şi i-au condus la sediul Secţiei 3 Poliţie pentru audieri”, informează Biroul de presă al Poliţiei Capitalei. Dacă sunteți curioși, pe net circulă și un video cu respectivul incident, înregistrat chiar de agresori.

O altă știre care m-a cutremurat (deși se pare că era mai veche și abia acum a ajuns la mine) este despre o anchetă care are loc la un centru de plasament din Ploiești, ale cărui angajate discutau pe wapp despre cum să-i bată pe copii mai bine, ca să le știe de frică: „Când dai…nu îi previi. Te uiți, dai cât poți și îi spui: să nu mai strig la tine de două ori că îți crăp capul. Nu stai să îl privești pe copil și apoi să dai”, „De mâine pleacă șeful. Poți să dai liniștită”, „Dă-le să zacă. Să te știe de frică. Dă-le la baie pe furiș”, sunt doar câteva dintre sfaturile primite de noua angajată a Centrului de plasament.

„P-ăia i-aș face să nu sufle când aș striga la ei. Dă-le pe furiș. Pe mine nu m-a văzut nimeni până acum o lună și ceva. Unde îi prindeam îi dădeam. Pe scări când coboram la masă…oriunde. Fă-te ascultată. Uită-te în jur și dă!”.

Cetatea Poenari: istoria fortăreței de pe Transfăgărășan

Dunărea - de unde izvorăște, ce lungime are și pe unde trece?

Medic primar vs. medic specialist - diferențe și alte detalii importante

Gura Humorului Bucovina - ce obiective turistice poți vizita aici?

Bursucul - ce este, unde crește și curiozități

Și în tot acest context, modificările Codului Penal au trecut la limită în Parlament, cu o diferență minimă de două voturi, în condițiile în care trei dintre deputații care au votat au decizii definitive în justiție și interdicții de a ocupa timp de trei ani funcții publice.

Nu știu de ce, dar în timp ce am parcurs aceste știri mi-am amintit de acea imagine, zărită cândva pe Facebook, care atunci m-a revoltat, dar care acum mi se pare o imagine de coșmar, pentru că mă urmărește oricând ies pe stradă, oricând deschid televizorul sau intru pe Facebook: „mă piș pe el de vot”. Este imaginea ignoranței, aroganței și nepăsării noastre. Este oglinda noastră: a tuturor celor care am lipsit de la vot, de la proteste, care n-am fost suficient de vocali, care am încercat să eludăm sistemul strecurând în buzunarele funcționarilor publici, medicilor și profesorilor plicuri cu sume mai mici sau mai mari, care am fost inerți, atunci când ne-am fi putut implica, care am acceptat că „lucrurile pot merge și așa” atâta timp cât în bula noastră era confortabil și bine, cât nu ne-am îmbolnăvit, n-am fost agresați pe stradă sau oriunde altundeva, cât nu ne-au fost încălcate flagrant drepturi. Fiind muți, inerți, impasibili, prea preocupați de propriul confort ne-am pișat pe ea de țară.