Nu aveam mai mult de zece ani, dar deja văzusem toate filmele lui Fellini, Tornatore sau Monicelli. Iar asta se datora tatălui meu, a cărui pasiune pentru cinematografia italiană era atât de mare încât în fiecare sâmbătă organiza „le serate italiane. Toată familia, fără excepție, trebuia să asiste. Nu știu cât de mult reușeam să înțeleg atunci din ce vedeam, dar sigur m-a făcut să mă îndrăgostesc de tot ceea ce înseamnă Italia. Ani mai târziu am descoperit-o dincolo de micul ecran și eram convinsă că e cel mai frumos loc din lume. Îmi puteam petrece o zi întreagă doar pierzându-mă pe străzile înguste și pavate cu bucăți mari de piatră, urmărind eleganța firească a femeilor și trăgând cu urechea la discuțiile zgomotoase ale bărbaților despre Serie A. Așa că în timpul facultății m-am mutat la Roma. Gândește-te la Julia Roberts în Mănâncă, roagă-te, iubește și vei avea o reprezentare fidelă a timpului meu petrecut acolo. Universul se împărțea între paste, pizza și gelato. Sau uneori nici nu se împărțea, fiindcă le cuprindea pe toate. Într-o singură zi.
După ce m-am întors în țară, am căutat constant lucruri care îmi aduceau aminte de acea perioadă. Așa a început periplul meu culinar prin toate restaurantele cu specific italienesc din București. Însă fie pizza avea un blat prea pufos și nu îmi aducea aminte de cea din Napoli, fie pastele carbonara se scăldau într-un sos de smântână (o oroare, dacă întrebi un italian). Până când, la recomandarea unui prieten, am zis să-mi mai încerc o dată norocul la un restaurant relativ nou deschis, în București Mall: Resto Aperto.
La prima vedere am descoperit un restaurant modern și aerisit, primitor și intim în același timp. Imediat însă, atenția mi-a fost atrasă de bucătăria deschisă. Erau cinci stații de gătit live unde puteai vedea fiecare pas pe care bucătarii îl fac. De-a lungul timpului am înțeles că bucătăria autentică italienească înseamnă ingrediente de calitate, gust, dar mai ales tradiții și povești. Iar asta a fost exact ce am descoperit la Resto Aperto. Am văzut pasiunea pe care bucătarii o puneau în prepararea felurilor de mâncare și patosul cu care povesteau despre fiecare condiment pe care îl adăugau. Deodată simțeam cum toate aromele Italiei fuseseră surprinse într-un singur loc. O porție de paste carbonara, proaspăt pregătită, îmi aducea aminte de micile trattorii din Roma, o pizza marinara încinsă pe cuptor mă trimitea cu gândul la serile din Napoli, iar burrata cu roșii cherry mă făcea să închid ochii și să cred că sunt pe o plajă din Puglia.
La una dintre stațiile de gătit l-am găsit pe Chef Marco Favino, cel care și conduce, de altfel, întreaga bucătărie. Mânuia cu dibăcie și rapiditate toate tigăile și din când în când se mai oprea să dea sfaturi colegilor lui. Cum totul se petrecea în fața noastră, am profitat de moment și am început să-l întreb despre meniu. Am descoperit rapid că împărtășim aceeași pasiune pentru paste și a început să-mi povestească despre istoria lor. Pastele uscate din grâu dur se produceau acum sute de ani în Sicilia în cantități impresionante. Cu timpul, însă, producția lor s-a industrializat, însă și astăzi poți găsi pe micile străzi ale fiecărui oraș din Italia bunici care fac paste proaspete, autentice, după rețete și tehnici proprii, transmise din mamă în fiică. Iar aceeași tradiție este respectată și la Resto Aperto. Toate pastele: spaghetti, tagliolini, pappardelle, paccheri, rigatoni și multe altele sunt făcute în casă, cu ajutorul unei mașinării speciale, cu matrițe din bronz. „De ce din bronz?, l-am întrebat, fiindcă știam că majoritatea sunt din teflon. Mi-a explicat că, spre deosebire de cele din teflon, matrițele tradiționale din bronz oferă pastelor o calitate net superioară a texturii și gustului. Matrițele din teflon produc paste netede și lucioase, însă pastele făcute cu matrițe din bronz sunt opace și ușor aspre, perfecte pentru a absorbi și îmbrățișa sosurile delicioase.
Comandasem o porție de paste carbonara, fiindcă Marco îmi spusese că, pentru restaurantul lor, acest tip de paste reprezintă esența bucătăriei italiene: simplă, dar sofisticată, ingrediente puține și măiestrie tehnică, pasiune și echilibru. Am primit o farfurie aburindă, plină numai cu ingrediente tradiționale: guanciale, ou, pecorino și parmezan (nici urmă de usturoi, ceapă sau smântână). Pentru prima oară am avut impresia că sunt din nou într-un restaurant de familie de pe o stradă lăturalnică din Trastevere. Dar alegerea pastelor nu a fost o misiune tocmai ușoară. Cred că înainte de asta am petrecut cel puțin zece minute frunzărind meniul. Vreo 15 tipuri de pizza, de la margherita la Genova și Bari, toate lăsate la dospit și maturat, nu o oră, nici două, ci 48, pentru un aluat gustos, parfumat și ușor de digerat. Nici în materie de preparate la grătar lucrurile nu stăteau prea diferit, o mulțime de feluri, de la pește proaspăt, fructe de mare, pui suculent, vită fragedă, miel, la purcel de Mangalița.
Nu am putut rezista în fața vitrinei cu gelato, mai ales când am auzit că este Pernigotti, despre care știam că este prima fabrică de ciocolată din Italia. Alune de pădure, fistic de Bronte, boabe de cacao, ce să alegi? Pe toate, evident!
Am încheiat seara cu un pahar de vin rozé, însă selecția de vinuri autentice italienești și românești pe care restaurantul o pune la dispoziție este extrem de variată. Înainte să plec, am aflat și de conceptul de Academie pe care Resto Aperto îl oferă. Sunt cursuri specializate pentru profesioniști, pentru amatori sau pentru copii și cursuri de bucătărie pentru sesiuni de team building, o metodă inedită de a afla istoria și tehnicile care definesc gustul italian. Bucătarii sunt alături de tine în tot acest proces al creației, de la primul ingredient pe care îl mânuiești până la ultimele detalii ale farfuriei finale. Pe lângă asta, au loc și evenimente gastronomice Private Chef, degustări de produse italienești autentice, demonstrații culinare și chiar Master Class.
Indiferent de origini sau vechime, frumusețea mâncării italiene vine din respectul pentru ingrediente și din abilitatea de a le pune în valoare, mai mult decât orice altceva. Respectul pentru materia primă și importanța dată mâncării au creat în Italia o întreagă cultură, aceea de „a mânca bine, folosind ingredientele de cea mai înaltă calitate. Iubirea pentru mâncarea bună, mai ales când este împărțită cu alții, este însăși liantul care leagă poporul italian. Pentru că acum bucătăria este mai mult decât o necesitate, este arta de a mânca bine, larte di mangiar bene. Iar Resto Aperto a reușit să facă exact acest lucru. Să aducă gustul autentic și tradiția culinară a Italiei în farfuriile din București.
Foto: PR
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Sursa: https://www.elle.ro/lifestyle/p-frumusetea-italiei-intr-o-farfurie-669924/
