Spunem versuri despre emoții comune, în care să se regăsească mulți. Avem rime ușoare, cu vierme’, recognoscibile și memorabile. Funcționam pe imagini care să prindă’, să creeze follower-factor’ și să ne transforme în obiecte ale dorinței.
Industria pop e creată cu drag de profit, dar oricât ar vrea să se supună lui, uneori, scapă’ pe holul marii ei istorii artiști super-puternici, cu voci care vor să cânte umanității, care simt că sunt adevăruri care trebuie spuse și își folosesc stardomul că să schimbe mentalități, lumi, oameni.
Iar pentru restul, cei ca mine, care stau mult timp înfipți în rețete, vine o vreme când trebuie să spunem lucrurilor pe lume, când trebuie să ne asumăm curajul unor mesaje importante, care să creeze #boicot, să deschidă inimi și minți și să se pună de partea viitorului.
Asta e un astfel de moment.
Cred în iubire, cred în forță diferenței și știu că oamenii care cântă și visează împreună cu mine vor o lume deschisă, liberă, firească.
NU merg la referendum și va invit și pe voi la #boicot. Pentru că inutilul trebuie pus la punct, ura trebuie tăiată de la rădăcină, iubirea în toate formele ei trebuie mereu să învingă.
Sper că toți colegii mei de industrie să gândească la fel și să se implice măcar acum. În al 12-lea ceas. Nu suntem o cultură pop care să miște o lume mare, dar aici, în colțul nostru, avem nevoie mai mult că oricine de artiști ca Dylan, Simone, Public Enemies, Baez sau Bono. Nu forțez comparația, pentru că dincolo de orice forță de industrie și de promovare, e vorba de oameni, de artiști care știu că vocea lor trebuie auzită și riscă mult pentru a transmite mesaje care contează.
Și ca să prindem curaj, pun aici o lista (deloc exhaustivă) cu artiști pe care toți îi admirăm, care nu s-au temut, au uitat de secunda lor de glorie și și-au folosit notorietatea că să facă istorie.
Facem? #boicot
Strange Fruit’, Billie Holiday – 1939
Când artista a înregistrat Strange Fruit’, acum aproape 80 de ani, hitul a fost primul track scos vreodată de un artist de culoare, cu un mesaj supercurajos și explicit despre rasism. Nimeni până atunci nu mai avusese curajul să o facă, cu toate că lumea cunoștea nedreptatea greu de dus. Vocea minunii de Holiday spunea cu o durere imposibil de ignorat, povestea adevărată despre linșajul pe care femei, copii și bărbați de culoare îl trăiau într-o America profundă, plină de ură.
Imaginea violenței din Strage Fruit’ bântuie și azi, cu prea mult adevăr:
Blood on the leaves and blood at the root
Black bodies swinging în the southern breeze’.
Mississippi Goddam’, Nina Simone-1963
Cântecul a fost scris de Nina că răspuns al asasinării lui Medgar Evers, un luptător pentru drepturi civile care a militat împotrivă segregării de la Universitatea din Mississippi.
Un vers de acolo e absolut util pentru noi, astăzi:
You don’t have to live next to me/Just give me my equality.’
Born This Way’, Lady Gaga, 2011
Hitul pe care îl știm toți a fost scris în vremuri în care și America visa la dreptul la dragoste al membrilor LGBT, când Președintele Obama își asuma public discursul care susținea uniunea civilă’, când mai multe state din SUA începeau să voteze prin amendamente constituționale dreptul la căsătorie al membrilor comunității gay.
Atunci, Gaga a lansat Fame’, iar hiperpoliticul Born This Way’ vorbește despre diferență, toleranță, forța iubirii dincolo de retrograd și valori impuse fără grija pentru umanitate.
Whether life’s disabilities
Left you outcast, bullied, or teased
Rejoice and love yourself today
Cause baby you were born this way
No matter gay, straight, or bi,
Lesbian, transgendered life,
I’m on the right track baby,
I was born to survive’
Standing In The Way Of Control’, Gossip – 2005
În 2002, acum 16 ani, America era îngrozită de Federal Marriage Amendement, o propunere legislativă care voia să definească căsătoria pe teritoriul SUA că o uniune exclusiv între un bărbat și o femeie (ring a bell?). Toată cultura pop a explodat, iar Beth Ditto, leader-ul de atunci al trupei Gossip a scos Standing…’ și a declarant din toți rărunchii: am scris piesa ca să încurajez lumea în care cred să nu cedeze. Este o perioadă îngrozitoare pentru drepturile civile și singurul mod în care supraviețuim este să fim împreună și să luptăm’. Culmea, legea cu pricina nu a trecut…
#boicot, remember!
Sunday Bloody Sunday’, U2- 1983
Imnul rock, care a devenit iconic pentru multe proteste e despre Bloody Sunday, ziua din 1972 când trupele britanice au împușcat civili neînarmați din Derry, Irlanda de Nord. Versurile sunt scrise cu gândul clar la mișcările politice și sociale din Irlanda de Nord, dar sunt, în primul rând, un manifesto împotriva violenței: And the battle’s just begun/There’s many lost, but tell me who has won.’
Just A Girl’, No Doubt – 1995
A fost printre primele fete lead în trupe de rock, o lume dominată de bărbați. Iar Gwen a ales să cânte mult înainte de mișcările mondiale de egalitate de gen: I’m just a girl in the world / That’s all that you’ll let me be!’
Și 17 ani după, lucrurile merg pe cu totul alt drum… Cât de cool, nu?
Paper Planes’, M.I.A. – 2008
Maya Arulpragasam (M.I.A) este fiică de activist sri lankez tamil, așa că infuzia de protest, versul cu sens, vocea folosită pentru schimbare socială nu sunt deloc întâmplătoare pentru britanica pe care o ador. Paper Planes este mesajul ei către lume despre drama imigranților și despre luptă lor de a se adapta unei vieți complet diferite din lumea occidentală. Și, mai mult, e un superhit.
Citește și:
Coperte de albume care mă fac să visez (de Corina Bud)
Foto: Instagram (@corinabud)
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
