Noi imagini de la Colectiv au fost aduse în atenția publicului la aproape 4 ani de la tragedie. Înregistrarea video a fost făcută de pompieri și a fost ținută secretă până astăzi, au descoperit jurnaliștii Mirela Neag, Adriana Oprea, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan, cei care au obținut de la un pompier filmarea respectivă.
Noile imagini de la Colectiv sunt în fapt o înregistrare de 20 de minute și 40 de secunde, realizată de subofițerul care a însoțit primul echipaj ISU București Ilfov ajuns la locul incendiului.
Deși fețele celor răniți sau decedați au fost blurate de Libertatea, din cele 20 de minute reiese clar dezastrul provocat de incendiu, dar și lipsa de coordonare a celor care au intervenit la fața locului. Nu se știe încă de ce aceste înregistrări nu au apărut public până acum, sau, mai important, de ce nu au ajuns probe în dosarul care anchetează sistemul complex de factori care a cauzat incendiul și a condus, mai apoi, la moartea a 64 de persoane.
Pompierul care a oferit noile imagini de la Colectiv jurnaliștilor Libertatea a declarat pentru aceștia că: „Pentru că în imaginile filmate de Departamentul de Informare și Relații Publice al ISU se vedea altceva decât versiunea care fusese comunicată oamenilor, anume că intervenția de salvare a vieților a fost impecabilă, aceste imagini nu au fost făcute publice niciodată!”. De aceea, a declarat acesta, filmările ar fi fost văzute doar de un mic grup de ofițeri superiori.
Imediat după ce imaginile de la Colectiv au fost transmise live pe site-ul și canalul de Facebook Libertatea, redacția ELLE a luat legătura cu Paul Grigoriu, care a fost la Colectiv în acea noapte de 30 octombrie 2015 și a reușit să iasă din club la scurt timp după izbucnirea incendiului.
Cele mai citite articole
Citiți mai jos declarația în exclusivitate pentru ELLE a lui Paul Grigoriu despre aceste noi imagini de la Colectiv.
”Imaginile noi și declarațiile care apar mereu în legătură cu tragedia de la Colectiv nu aduc mari noutăți pentru mine, căci imaginile acelea sunt în continuare vii în amintirea mea. Cred că s-a creat pe loc o solidaritate, ca un filon între cei prezenți. De atunci, fiecare și-a văzut de drum, nu există întâlniri organizate între martori – și nici nu trebuie să fie, nu trebuie transformat totul într-o comemorare oficială cu tentă cvasi-festivistă. Dar atunci, în ceasurile acelea, fiecare a ajutat cu ce a putut: unul a pus umărul la o targă, altul a sunat la urgențe, un al treilea s-a rugat, alții doar au plâns și lacrimile lor au fost și ele liant, semn subteran și plăpând al unei iubiri de aproapele pe care, în rest, o uităm tot mai des. Ne-am îmbrățișat pentru o clipă, înainte de a ne risipi.
Problema este că, dincolo de cei implicați și dincolo de câteva momente – sfârșitul lui octombrie – cele întâmplate atunci tind să fie date uitării. Și nu vorbesc aici doar despre tărăgănarea la nesfârșit a procesului, ci și despre mocirla în care se bălăcește zilnic societatea noastră. Ne vor trebui ani mulți de zile ca să încercăm să dăm un sens morților și rănilor de atunci. Și nu știu dacă vom reuși sau dacă vom reuși toți. Dar până atunci cred că fiecare dintre noi și toți la un loc ar trebui să ne reevaluăm permanent viața, să trăim mai bine – mai buni – cu gândul la faptul că o asemenea jertfă nu ar trebui să fie fără rost.
Foarte condamnabile mi se par încercările de a exploata politic această tragedie zguduitoare. Iar aceste încercări au existat din prima clipă. Dacă n-ar fi de plâns amar, ar fi de râs să vezi cum bălăcărelile între oameni care s-au dovedit nuli în privința înțelegerii nevoilor și durerilor acestei țări se colorează mereu cu griji mimate față de victime. Oameni care nu au clintit un deget pentru nimeni dintre cei afectați iau deodată figuri grave când vorbesc despre Colectiv doar pentru a lovi în adversarii lor: Biserica, oponenții politici, viziunea asupra justiției și așa mai departe. Dincolo de acestea, rămâne introspecția cu care suntem toți datori. Dacă nu vom deveni noi înșine mult mai buni – și cu gândul la frații noștri care au murit sau au rămas marcați pe viață – nu avem ce să pretindem de la alții. Să nu-i uităm, să ne amintim de ei mereu, nu o dată sau de câteva ori pe an. Mă rog ca cei morți să se odihnească în lumina lui Dumnezeu, iar cei rămași să se bucure de viața ce li s-a dat și să nu irosească nicio clipă din timpul atât de prețios și de fragil care ne-a rămas.”
Citește și:
Greu, dar obligatoriu de privit: documentarul Colectiv a avut premiera la Veneția
Foto: Libertatea
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
