Ieri, turul 1 al alegerilor prezidențiale a adunat la urne 8.683.688 de votanți, adică 47,66% din populația cu drept de vot din țară. Alegerile în turul 1 au înregistrat și surprize ”istorice” – 675.348 votanți în diaspora, ceea ce constituie un record, prilejuit de o mai bună organizare a scrutinului (desfășurat pe parcursul a trei zile, dar și prin corespondență), dar și de o mobilizare exemplară a românilor care locuiesc în afara granițelor. Deși prezența din țară nu poate fi considerată una consistentă, cea din diaspora este, da, uriașă. Și pe ea s-au și bazat simpatizanții unuia dintre candidați. Nu a fost să fie.
Când exit poll-urile au anunțat, aseară, la ora închiderii urnelor, că Viorica Dăncilă, candidata PSD, a intrat detașat în turul al doilea, un val de obidă s-a revărsat pe Facebook, mai ales din partea susținătorilor candidatului USR/Plus, Dan Barna. Exit poll-ul CURS Avangarde îl anunța lider în clasament pe Klaus Iohannis, cu 39%, urmat de Dăncilă, cu 22,5%, și la mare distanță pe Dan Barna, cu 16,4%. Exit poll-ul IRES a fost pe aproape, cu 38,4% pentru Iohannis, 21,9% pentru Dăncilă și 16,1% pentru Barna.
De aseară și până acum, când scriu despre asta, am stat să mă gândesc serios, dar și să îmi investighez feed-ul de Facebook în căutare de indicii, la ce s-a putut întâmpla astfel încât Dan Barna, intrat în cursa electorală din poziția reformatorului, a omului nou, să ajungă la un asemenea eșec. Și chiar dacă greșelile lui sau ale partidului său sunt primele explicații ale rezultatelor slabe ale candidatului USR, nu mă pot abține să mă gândesc că la mijloc mai e ceva.
De dimineață, rezultatele provizorii furnizate de Autoritatea Electorală Permanentă au arătat că președintele Klaus Iohannis a obținut 36,91%, Viorica Dăncilă – 23,45 %, iar Barna – 14,19%.
Turul 1: Ăștia au votat pentru noi?
Cu sau fără date finale, însă, pe care le vom mai aștepta o vreme, și fără să mai luăm la puricat procente (deja se lucrează la asta), rezultatele de până acum au fost suficiente pentru declanșarea unui tip de discurs care reapare cu ocazia fiecărui scrutin. ”Ăștia votează pentru noi?” ar fi doar un prea succint rezumat al lui. Dar este unul care înglobează întregul dispreț pe care o parte a populației îl are pentru o alta.
Este un discurs alimentat puternic și de datele demografice cu care vine fiecare tur de scrutin, date care arată clar o discrepanță între voturile din orașe și cele din sate, între cele ale persoanelor cu studii superioare și cele fără, între cei cu venituri foarte diferite. Este, în același timp, un tip de discurs complet disprețuitor pentru toți cei care nu sunt ca noi.
Încă de la anunțarea faptului că peste 2 milioane de români au votat pentru candidata PSD, Viorica Dăncilă, opiniile oamenilor au început să se lege de acest aspect. Desigur, terenul era deja pregătit. Atacuri la candidata PSD, jigniri, desigur, nu neapărat neîntemeiate, dar tot jigniri, aluzii la coeficientul ei de inteligență, dar și al votanților, au curs gârlă, arătând că suntem perfect pregătiți să ironizăm sau ne lamentăm, decât să înțelegem ce se întâmplă cu o parte a populației acestei țări, care votează pentru PSD de zeci de ani deja.
Printre cei care amenință cu plecarea din țară pentru că e clar că ”nu ne mai facem bine”, subiectele de dezbatere sunt, în primul rând, cine a ”furat” voturi de la Barna, dar, dincolo de asta, și mult mai important, cine votează PSD, și ca atare pe Dăncilă. ”Sunt ăia care se bat pe tigăi la ofertă cu toate că mai au încă 20 acasă”, scria un formator de opinie. Aluzii la plagiat și la șmecherie, acuzații la adresa celor care parchează pe locurile persoanelor cu dizabilități fără să fi suferit vreodată de nimic, amenințări la adresa celor care nu știu sau nu pot să își curețe ogrăzile, acuzații de lene – cam aici se învârte perspectiva bulei din care, cu regret, fac parte, când vine vorba despre imaginea asupra unei părți de electorat la fel de legitimă ca oricare alta.
Cele mai citite articole
Desigur, s-a vorbit mult și despre trocurile la vot, despre cei care votează pentru un litru de ulei sau un kilogram de făină. S-a vorbit despre ”analfabeți” și despre lipsa unui sistem al educației funcțional. Și s-a vorbit, ca de fiecare dată când ceva nu ne convine, despre asistații social. Cei ”leneși și puturoși”, sursa primară a relelor din țara asta.
S-a vorbit și despre cei care nu cred că se poate altfel, și despre cei care nu au vrut să acorde o șansă unui candidat tânăr al unui partid încă și mai tânăr. Și despre câte și mai câte, dar toate rele – pentru că e clar că, dacă Viorica Dăncilă a trecut cu brio de turul 1 al alegerilor prezidențiale undeva, cumva, trebuie să se găsească o vină. Și vina să fie a altcuiva decât a contracandidaților ei.
Ei bine, tipul acesta de discurs, ne-au arătat ultimii ani, e complet păgubos. E păgubos pentru candidați – câți dintre ei s-au adresat, la urma urmei, și electoratului sărac, fără mijloace, fără educație și fără speranțe? -, dar cu atât mai păgubos este pentru noi toți.
Pentru că, în partea mea de bulă în care oamenii au joburi creative, suficienți bani cât să își mai cumpere o carte sau să meargă la un ocazional concert, lucrurile sunt clare. Suntem aproape progresiști, aproape educați, aproape inteligenți și capabili să luăm ”decizii informate”. Însă suntem complet incapabili să funcționăm și în afara bulei. Să înțelegem că, dacă undeva, în țara asta, sunt și oameni săraci, nu înseamnă că ei vor înceta să existe dacă îi ignorăm.
Alegerile prezidențiale (și alegerile în general) sunt pentru toată lumea. Și pentru cei ”fără dinți în gură”, o modalitate jalnică de a-i ataca pe cei mai sărmani dintre alegători, și pentru cei pe care primarii îi mână către secții, și pentru cei care așteaptă o sută de lei în plus la pensie sau măcar un ajutor social (apropos, acesta este, probabil, cel mai mare mit creat de presa din România, care are grijă să umfle cu fiecare ocazie cei vreo 200 de mii de oameni care primesc ajutoare de la stat la proporții uriașe, nefăcând altceva decât să le limiteze șansele acelor oameni și să îi portretizeze drept răul absolut, când, în fapt, acești oameni sunt printre victimele cele mai convenabile atât pentru politicieni, cât și pentru noi toți, cei care pretindem că suntem ”informați”). Alegerile sunt pentru toți și sunt singura ocazie în care oamenii din România se pot implica în propriul viitor colectiv. Nu sunt doar pentru cei care vor oameni noi, care însă îi ignoră pe ceilalți, nu sunt doar pentru cei care au studii superioare sau speranțe de o țară ca afară.
Așa cum și președintele României trebuie să fie un președinte pentru toți. Însă atât candidatul de pe locul fruntaș, cât și omul nou, Barna, au perpetuat în campania electorală același mit al votanților care nu contează, care nu pot fi luați în seamă pentru că prea nu au dinți, prea nu au educație… și, ca atare, prea nu au nimic de spus.
Victoria Vioricăi Dăncilă în turul 1 (da, este o victorie să depășești obstacolele pe care le-a aruncat în fața celui mai mare partid din România epoca Dragnea) este, în primul rând, victoria celor pe care nu îi ia în seamă nimeni. Cu măsurile lui populiste și cu firimiturile aruncate către cei mai vulnerabili, PSD s-a asigurat că vorbește cu cei cu care nu vorbește nimeni. Cu atât mai puțin bula bine intenționată de Facebook. Și acolo s-a făcut diferența în turul 1 (dincolo de ancheta devastatoare care a arătat că Barna nu e atât de imaculat precum voia să pară). Diferența au făcut-o cei care s-au adresat, fie și cu minciuni sau promisiuni deșarte, celorlalți. Așa încât câștigul a fost al lor – al celor care au spart bula (sau nici măcar nu au fost vreodată parte din ea), și care au arătat că nu îți poți imagina că trăiești într-o țară ca afară, când, de fapt, trăim toți în aceeași Românie care, ocazional, iese la suprafață și strigă tare ”suntem și noi aici”. Poate de data asta o ascultă cineva.
Citește și:
Vrăjitoarele au murit. Trăiască vrăjitoarele!
Foto: Libertatea
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
