Persoanele chemate sa primeasca o mostenire vor avea optiunea de a o accepta sau de a o respinge (repudica). Atat acceptarea, cat si repudierea sunt acte in intregime voluntare si libere.
In acest articol ne vom concentra pe a explica tot ce trebuie sa stiti pentru a accepta mostenirea.
Pentru a accepta sau a repudi o mostenire este necesar sa fii sigur de moartea persoanei de la care este necesar sa se mosteneasca si de a avea dreptul de a primi mostenirea respectiva.
Fie ca sunteti in aceasta situatie sau doar curiosi sa aflati mai multe informatii despre acest subiect, articolul de fata va va oferi o serie de sfaturi si aspecte importante de luat in considerare. In plus, pentru o consultanta juridica specializata in problemele de mostenire, puteti accesa platforma avocatonline.net.
Ce este acceptarea mostenirii?
Este foarte frecvent sa se confunde acceptarea mostenirii cu impartirea (repartizarea) bunurilor ereditare. Cu toate acestea, sunt acte total diferite, desi sunt legate intre ele. Acceptarea mostenirii este actul voluntar si liber prin care o persoana chemata la o mostenire isi exprima disponibilitatea de a o accepta . Este un act individual si nu necesita interventia celorlalti comostenitori.
Odata acceptata mostenirea, cel chemat la aceasta dobandeste calitatea de mostenitor, dar nu de titular al bunurilor specifice succesiunii ereditare. Odata acceptata mostenirea, mostenitorul devine parte a patrimoniului ereditar care este alcatuit din bunurile, drepturile si datoriile defunctului. Acceptarea mostenirii nu poate fi facuta partial, in termen sau conditionat. Adica nu poti accepta o parte din mostenire si respinge alta (datorii, de exemplu).
Dimpotriva, impartirea mostenirii este actul in virtutea caruia mostenitorii care au acceptat mostenirea distribuie bunurile succesiunii ereditare , dobandindu-si proprietatea . Spre deosebire de acceptare, impartirea este un act care necesita interventia tuturor mostenitorilor. Pe scurt, pentru a efectua repartizarea bunurilor ereditare (partionare) este o cerinta esentiala ca toti mostenitorii sa fi acceptat mostenirea.
In general, acceptarea si impartirea mostenirii se efectueaza in comun, dar nu este esentiala. Acesta ar fi cazul actului public de acceptare si impartire ereditara.
Doua forme de acceptare a mostenirii
Mostenirea poate fi acceptata pur si simplu, sau in beneficiul inventarului.
Acceptare pura si simpla
Acceptarea pura si simpla are efecte nelimitate, intrucat sunt acceptate bunurile defunctului precum si toate datoriile si responsabilitatile acestuia.
Mostenitorul raspunde pentru toate datoriile defunctului , nu numai cu bunurile mostenirii, ci si cu bunurile proprii .
Acceptarea pura si simpla poate fi:
- Express : acceptarea expresa se poate face oral sau in scris, intr-un document public sau privat.
- Tacit : este cel care se face prin acte care presupun neaparat vointa de a accepta, sau care nu s-ar putea face decat cu calitatea de mostenitor.
De exemplu, mostenirea se intelege a fi acceptata tacit atunci cand chemarea la aceasta achita datorii succesorale cu bunuri ereditare. Alte cazuri ar fi colectarea creditelor succesorale, vanzarea bunurilor ereditare… Adica savarsirea unor acte care nu pot fi indeplinite decat de cineva care are calitatea de mostenitor .
Acceptare in beneficiul inventarului
Acceptarea in folosul inventarului are efecte limitate intrucat mostenitorul raspunde de datoriile defunctului pana la limita patrimoniului ereditar.
Cu acceptarea in folosul inventarului raspunzi doar pentru datoriile pe care le-ai dobandit, nu raspunzi mai departe, avand grija sa nu iti pierzi propriul capital, spre deosebire de acceptarea pura si simpla, unde raspunzi cu mosia pt. datoriile defunctului.
Acceptarea in beneficiul inventarului este ideala in cazurile in care exista necunoastere, precum si in cazurile de mostenire de la o ruda care a avut o afacere pentru care nu se stie daca exista datorii restante.
Trebuie avut in vedere ca parcurgerea traseului beneficiului inventarului are niste costuri suplimentare pentru a putea face o evaluare a bunurilor, drepturilor si obligatiilor.
