Sculptura în prim plan la Art Safari 2019

Art Safari 2019 continuă demersurile de recuperare a unei istorii mai puțin știute a artei românești cu două expoziții, în cadrul evenimentului ce stă să se deschidă la clădirea BCR din Piața Universității, pe 27 septembrie. În primul rând, este vorba despre expoziția dedicată lui Nicolae Tonitza și a felului atât de expresiv în care acesta a portretizat copilăria. Iar în al doilea rând, dar defel cel din urmă, mai avem parte și de expoziția “Repvblica. Despre umbre în sculptură”, o expoziție concepută ca o privire antologică și analitică asupra dinamicii sculpturii din România de la 1800 și până în prezent. Despre aceasta am vorbit mai mult cu Călin Dan, cel care a pus la cale această inițiativă de aduce în prim plan sculptura românească.

ELLE: De ce un pavilion dedicat sculpturii și de ce nu am vorbit mai mult despre asta în anii din urmă, când totuși arta românească a avut momente ce au adus-o în fața publicului (succesul internațional al școlii de la Cluj, achiziția eșuată a unei lucrări de Brâncuși etc.)?
Călin Dan: Răspunsul e cuprins în întrebarea însăși. Școala de pictură de la Cluj, după cum arată și numele, este un fenomen care, chiar dacă e mai complex de atâta, s-a bazat în special pe producția ridicată și pe succesul de piață ale picturii din acea urbe. Deci mimetismul cultural a făcut ca tot mai mulți artiști să se concentreze pe pictură, iar mimetismul economic al colecționarilor a mers în aceeași direcție.

Cât despre achiziția eșuată a Cumințeniei pământului, să ne amintim în ce a constat ea: un episod nefericit de marketing cultural și politic, o dezbatere publică plină de clișee patriotarde, o imagine de țară ratată lăsată de acea așa zisă mobilizare a maselor, în situația în care statul nu a fost în stare să plătească un preț modic pentru o lucrare unică a patrimoniului universal și – mai important – unică în creația lui Brâncuși. Întreb la rândul meu – cum putea o asemenea poveste să ridice interesul și respectul pentru sculptură în România?

ELLE: Comunicarea oficială spune că expoziția își propune o trecere în revistă a motivelor recurente care au definit formele tridimensionale în cultura vizuală din România. Care sunt aceste motive? De ce este important să le reperăm? Ce ne spun ele despre sculptura din România?
C.D.: Am făcut o taxonomie a motivelor folosite în sculptură de-a lungul timpului. Temele și motivele nu sunt prea multe. Ele au supraviețuit, cu variațiuni, timp de milenii. Vorbim, desigur, despre sculptura figurativă. E interesant de urmărit cum, de la figurinele paleoliticului la sculptura monumentală din secolul XIX există un set de forme și formule de reprezentare recurente. Importanța lor pentru istoria artei este probabil mai mică decât importanța pentru istoria cunoașterii. Urmărirea acestor forme ne ajută să înțelegem modul în care se construiește percepția noastră despre univers, memoria noțională și afectivă și – lucru important – cum apare și cum evoluează acel set de idei pe care le subsumăm categoriei mai largi a spiritualului. Să nu uităm, sculptura este, în primul rând, reprezentare cu caracter magic.

ELLE: Ce artiști/lucrări vor fi expuși?
C.D.: Selecția cuprinde lucrări din antichitatea Greco-romană descoperite pe teritoriul României, puse în dialog cu maeștrii secolului XIX, cei care au inventat practic sculptura modernă de la noi, și cu urmașii/elevii lor din secolul XX, până la anii ‘60 ai acestuia.

ELLE: Dat fiind publicul Art Safari, care sunt intențiile curatoriale ale acestei expoziții?
C.D.: Nu cunosc publicul Art Safari, nu mi s-au pus la dispoziție statistici sau chestionare sociologice în acest sens. Bazându-mă pe experiența mea în general, și mai ales pe cele constatate la Muzeul Național de Artă Contemporană, unde facem cercetări periodice de profilare a publicului, avem de a face în general cu un public mai degrabă tânăr, cu educație medie sau sub medie în ceea ce privește istoria artei, dar cu o mare curiozitate și capacitate de asimilare. Intențiile curatoriale ale expoziției merg dincolo de publicul Art Safari, adresându-se comunității de specialiști, artiștilor vizuali, și – de ce nu? – istoriei artelor din România, care este acum în curs de elaborare. E deopotrivă o expoziție conjuncturală, și o punte pentru cercetări viitoare.

Cane Corso: Caracteristici, temperament și dresaj pentru acest câine

Vișine: beneficii pentru sănătate și rețete delicioase

Ciocolata neagră- beneficii și proprietăți extraordinare

Top X Obiective turistice din România - idei pentru vacanță

Afaceri cu bani puțini - cum poți începe o afacere dacă nu ai un buget mare?

ELLE: Dacă oricine a văzut o lucrare de Brâncuși sau Paciurea, care sunt comorile ascunse, numele mai puțin familiare, despre care ar trebui să știm mai multe și despre care vom afla cu ocazia acestei expoziții? Și de ce?
C.D.: Nu pot decâ să invit cititorii să afle la fața locului numele artiștilor, legându-le de lucrări și folosind pentru informație suplimentară excelentul catalog pe care îl pregătim. Îi asigur că nu vor fi dezamăgiți.

ELLE: Propunându-și să fie o privire antologică și analitică asupra practicilor sculpturale din România, la ce concluzie ajunge acest demers?
C.D.: Pe de o parte, există un vocabular recurent, care definește istoria milenară a sculpturii. Pe de altă parte, sculptura modernă din România se înscrie la un nivel onorabil, fără izbucniri de geniu și fără inovații spectaculoase, în fenomenul macro, al sculpturii europene.

ELLE: Care au fost criteriile care v-au ghidat practica curatorială în munca la această expoziție?
C.D.: Am căutat să urmăresc temele mari ale artei universale. Am evitat preocupările pentru localism, pentru folclor, neaoșismele care după opinia mea apar prost în mediul sculpturii. Din acest motiv am refuzat să includ în selecție lucrări din lemn. Lemnul devine un mediu interesant abia târziu, de prin anii ‘60 ai secolului trecut încoace.

ELLE: Cum sunt reprezentate femeile în expoziție? De-a lungul timpului, au existat câteva personaje – ce e drept, puține, Milița Petrașcu e primul nume care îmi vine în minte – care au devenit clasice, integrate într-un ansamblu acceptat al valorilor, să zicem. Care sunt numele feminine relevante în sculptură azi și care este contribuția femeilor pe parcursul anilor pe care îi acoperă expoziția de față?
C.D.: În perioada acoperită de expoziție nu au existat multe nume relevante de sculptori-femei. Pe lângă Milița Petrașcu trebuie să le menționăm pe Iulia Oniță și pe Zoe Băicoianu. Toate trei sunt prezente în selecție, Petrașcu și Oniță cu mai multe lucrări.

ELLE: Îmi puteți explica, vă rog, numele expoziției?
C.D.: În epigrafia latină, U se scria V. REPVBLICA este deci o trimitere la acea epocă istorică, ce a consolidat viziunea politică despre lume pe care am preluat-o și o aplicăm și azi. O viziune democratică, dar permanent compromisă de populism. REPVBLICA a fost, de asemenea, o perioadă a triumfului statuarei monumentale, de for public, pe care o considerăm în continuare, după mai bine de două milenii , ca pe standardul suprem al sculpturii. În fine, expoziția este un eseu despre rolul pe care îl joacă umbra în construcția percepției noastre asupra universului.

Mai multe despre Art Safari 2019 aflați pe site-ul artsafari.ro.
Art Safari 2019 găzduiește, de asemenea, o expoziție dedicată artiștilor supercontemporani, sub titlul “Pavilionul Supercontemporan Young Blood. Arta timpului tău”, dar și un pavilion dedicat artei din China (Pavilionul de Artă Contemporană Chineză MADE IN CHINA), alături de o mulțime de evenimente conexe, expoziții, ateliere șamd. Art Safari 2019 rămâne deschis până pe data de 6 octombrie.