Evoluția machiajului de la Cleopatra și până la noi

Ca un foarte mic istoric pentru cei interesați de evoluția machiajului, make-up-ul a apărut încă din preistorie. În acel moment oamenii îl foloseau în scopuri religioase sau pentru realizarea tatuajelor. În preistorie tatuajele se presupune că aveau un scop terapeutic, și chiar s-au descoperit dovezi cum că tatuajele se făceau pe piele chiar în zonele afectate de vreo rană. Pe lângă acest scop terapeutic, tatuajele, ca și în zilele noastre, erau și un mod de exprimare a trăirilor sau sentimentelor.

Revenind la zilele noastre, am analizat puțin situația machiajului și felul cum se prezintă el acum. Acum, oamenii nu mai folosesc machiajul în scopuri religioase, iar evoluția machiajului l-a transformat într-un truc’ estetic și o oglindă’ a personalității purtătorilor și purtătoarelor de machiaj.

Sunt o împătimită a machiajului și mă interesează tendințele și mai nou am vrut să descopăr și cum a apărut acest mijloc de înfrumusețare. Am stat, m-am gândit și am început să cercetez tot ce se putea despre make-up. Căutând informații am descoperit că machiajul a început să se dezvolte în Egiptul Antic. În acest spațiu istoric, el avea scop estetic și era folosit atât de femei, cât și de bărbați.

Folosesc o tehnică de make-up, evident, și ulterior căutărilor mele despre evoluția machiajului am aflat că această tehnică era folosită și de femeile din Egiptul Antic. Acest machiaj consta în folosirea a două culori, mai exact nuanțe de verde pentru pleoapa superioară și negru pentru cea inferioară. Ca printr-o coincidență venită peste secole, acest machiaj era folosit pentru alungirea ochilor și pentru obținerea unei forme de migdală.

Dacă vă întrebați de unde sunt toate aceste tehnici de îngrijire sau de make-up, am descoperit și răspunsul, care nici nu era dificil de aflat: de la regina Cleopatra, un adevărat influencer al timpurilor ei. Cleopatra a fost și a rămas un simbol al frumuseții egiptene – dar și al unui tip de a conduce, ca dovadă că prejudecățile despre persoanele cărora le place să se machieze nu sunt altceva decât… prejudecăți.

Majoritatea femeilor folosim măști cu diverse ingrediente, fie ele făcute în casă, fie cumpărate. Dacă ar fi să ne uităm în trecut la ce măști se foloseau, cel mai indicat ar fi să ne uităm tot la Cleopatra. Ea folosea o mască de struguri pentru prevenirea îmbătrânirii pielii. Iar produsele de astăzi pe bază de resveratrol, de exemplu, pot fi considerate urmașe ale măștilor ei. Și ca să închei cu această odă adusă rutinei de frumusețe a Cleopatrei, trebuie să amintesc și de faptul că multe saloane de înfrumusețare de azi folosesc cunoscuta baie de lapte cu miere. Ei bine, și această tehnică i-o datorăm tot ei – se pare că o folosea pentru hidratarea și matifierea pielii.

Nu aș vrut să rămân doar la Egiptul Antic, însă, așa că am mai căutat și alte regiuni care au consacrat acest domeniu. Printre ele se numără neapărat China, unde femeile obisnuiau să își facă un semn roșu în mijlocul frunții. Aceasta practică a rezistat până în prezent, doar că în India și Nepal, unde poartă numele de bindi.

Iar dacă unele zone istorice ne pot spune multe despre machiaj, la fel de multe putem afla dintr-o mini-investigație cronologică, pe secole. Evaluată astfel, evoluția machiajului arată la fel de interesant.

De exemplu, în secolele XV – XVI în Europa machiajele erau folosite doar de cei din înalta societate. Putem spune că în acea perioadă machiajele erau folosite ca un simbol al bogăției. O mica paralelă între Europa acelor secole și cea de azi ne arată, la prima mână, că în zilele noastre machiajul este folosit de orice persoană, și nu mai este un simbol al statutului social.

Sfântul Ștefan - povestea primului martir al bisericii

Păianjenul Văduva Neagră - cum îl recunoști și cât de periculoasă este mușcătura

Cerificatul auto fiscal - ce este și cum se obține documentul acesta

Turcia - cele mai importante obiective turistice

Unde și când se depune dosarul pentru indemnizația de creștere a copilului

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, ca și în cele anterioare, machiajele erau folosite de oamenii din înalta societate, excluzând clasa săracă. Rujul roșu era folosit ca un însemn al frumuseții, tinereții și bogăției. În prezent, rujul roșu a rămas un factor determinant al frumuseții, un însemn recognoscibil de oricine și probabil cea mai puternică armă în arsenalul iubitorilor de machiaj.

Dar de-abia în secolul XX începe cu adevărat dezvoltarea machiajului. Ea are loc în principal în Franța și constă într-o revoluție: adică în faptul că substanțele și aromele naturale sunt înlocuite cu cele chimice, obținute prin mijloace științifice.

După secole întregi în care machiajul a fost folosit mai mult pentru evidențierea unui statut social, s-a trecut astfel la o perioadă care a revoluționat cu adevărat machiajul: mai exact, anii 20. În această perioadă s-a produs cu adevărat evoluția machiajului. Mabel Williams a realizat primul mascara pe bază de vaselină, iar aceasta este cunoscută în zilele noastre cu numele de Maybelline. După această realizare, George Burchett a inventat tatuarea buzelor. Acest trend, de a-ți tatua buzele, a revenit si a luat amploare în zilele noastre. Pe lângă aceste produse și trenduri de machiaj, Max Factor a scos pe piață mascara rezistentă la apă și fondul de ten, atât lichid, cât și solid. Și iată că vorbim deja despre o industrie în toată regula, ce a semnificat acces mai mare pentru toată lumea la astfel de produse, dar și promovarea acestor produse într-o manieră care să le determine pe femei să considere că au nevoie de machiaj pentru a putea fi considerate atrăgătoare.

După o perioadă atât de propice obiceiului (și industriei) machiajului, anii 70 au fost marcați de manifestații feministe, de încercări repetate ale femeilor de a demonstra că sunt egale cu bărbații. Acest moment istoric a modelat atât machiajul, cât și stilul vestimentar.

Și dacă tot am ajuns la bărbați, merită să inserez o paranteză: dacă ne gândim că bărbații au fost străini de lumea machiajului, ne înșelăm. Încă din Egiptul Antic aceștia se machiau asemănător cu femeile. După acest moment a urmat pudrarea feței în Franța luminilor, și nu numai. Bărbații își machiau fețele și purtau peruci pentru reliefarea statului social înalt. După aceste perioade istorice și după dezvoltarea machiajului, am ajuns în prezent, unde s-au creat creioane pentru sprâncenele și bărbile bărbaților. Și, evident, industria cosmetică nu s-a oprit aici: chiar zilele trecute a fost lansat primul ruj dedicat doar bărbaților. Așa încât putem conchide, cred, că dacă în anii 70 femeile voiau egalitate între sexe, în prezent chiar s-a ajuns la un grad înaintat de egalitate între bărbați și femei. Cel puțin în ce privește machiajul!

Dacă ar fi să fac o scurtă recapitulare despre evoluția machiajului, ea ar suna cam așa: machiajul din trecut era folosit ca un simbol al bogăției, ca un manifest al egalității dintre sexe, ca un factor de frumusețe, iar în zilele noastre machiajul a rămas o imagine a trăsăturilor frumoase, a feminității și un semn al personalității purtătorului. Astăzi eu pot să îmi aleg singură machiajul, pot să sfidez moda și să îmi adaug stropul’ meu de originalitate. În prezent machiajul se bazează pe liniile naturale, punând accent pe evidențierea trăsăturilor, pe când în trecut machiajul era un mijloc de evidențiere a statutului social. Și e o lecție bună să ne gândim că tendințele de make-up apar, se perfecționează și se consolidează în timp. Câteodată mai mult timp decât ne-am fi așteptat. Asta e frumusețea când vorbim despre evoluția machiajului.

Text de Isabel Raluca Grigore