Jessica Hausner, regizoare: „Maternitatea nu e totul”

De multe ori, mergem la cinema cu un scop precis. Mergem la comedii romantice unde cunoaștem încă de la început tipologiile personajelor, la filme de groază care ne permit să experimentăm frica din confortul unui fotoliu flancat de cutii de popcorn sau la blockbuster-e care ne dau senzația că sfârșitul lumii este ceva ce se întâmplă undeva departe. Le putem ghici intențiile încă din momentul în care se derulează genericul de început. În ultimii ani, însă, mulți regizori talentați au început să se joace cu convențiile acestor așa-numite „filme de gen”, dinamitând așteptările spectatorilor și livrând subversiv mesaje foarte serioase. Să ne uităm, de exemplu, la Jordan Peele, care camuflează în Get Out și Us (două filme horror ca la carte, de altfel), poate cele mai pertinente comentarii sociale care au ajuns în ultima vreme în cinema-ul american mainstream. Sau la Ali Abbasi, cu al său Border, care sub pretextul unui thriller ajunge să vorbească despre identitate și ce înseamnă să fii „diferit”.

Pentru austriaca Jessica Hausner, a experimenta cu elemente SF a fost una dintre mizele noului ei film, Little Joe, selectat anul acesta în Competiția Oficială a festivalului de film de la Cannes. „Cred că foarte multe cărți și filme științifico-fantastice vorbesc de fapt despre probleme fundamental umane”, îmi spune regizoarea într-un interviu telefonic acordat înainte de începerea Les Films de Cannes a Bucarest, un showcase de 10 zile al celor mai importante filme prezentate anul acesta pe croazetă. În Little Joe, protagonistă este Alice, o geneticiană care dezvoltă o nouă specie de plantă, una care, îngrijită corespunzător, îi face fericiți pe posesorii ei. Împotriva oricărei reguli, aceasta aduce acasă noua ei invenție și o oferă cadou fiului ei, moment în care lucrurile încep s-o ia razna. Dacă acest scurt sinopsis v-a dus cu gândul la Frankenstein este pentru că romanul lui Marry Shelley a fost o inspirație importantă pentru film: „Femeia de știință care creează monstrul este prinsă de fapt între doi «monștri»: jobul ei (floarea) și copilul ei. Pentru mine, a fost foarte important să aduc această perspectivă feminină care e foarte legată de maternitate. Cred că și povestea originală este de fapt despre maternitate, doar că Shelley a ascuns-o sub una în care un bărbat creează un altul, deși asta e ceea ce fac mamele, creează alte ființe umane. Și este o idee înspăimântătoare – să existe o altă ființă de care ești atât de atașată, dar pe care în același timp nu o poți controla”, povestește Hausner. Little Joe se duce însă mai departe de atât și problematizează felul în care societatea a ajuns să tânjească după o fericire care se poate obține cât ai bate din palme (sau în cazul ăsta, cât ai mirosi o floare).

Jessica Hausner

Primul lungmetraj al regizoarei, Lovely Rita (2001), a avut premiera tot la Cannes, în secțiunea Un Certain Regard, la fel și Hotel (2004) și Amour Fou (2014). Anul acesta, însă, a fost prima dată când a fost selectată în cursa pentru Palme d’Or. Conflictul protagonistei din Little Joe este și al ei, într-o anumită măsură, pentru că, atunci când a născut, lumea din jurul ei se aștepta să-și sacrifice viața profesională: „Consider că e important să schimbăm imaginea învechită despre felul în care mamele ar trebui să fie – desigur că își iubesc copiii, dar pot să iubească și alte lucruri în același timp. Inclusiv alte mame au început să mă întrebe de ce continui să fac filme, ceea ce m-a surprins foarte tare și m-a făcut să reflectez mai mult la asta.”

Cetatea Poenari: istoria fortăreței de pe Transfăgărășan

Dunărea - de unde izvorăște, ce lungime are și pe unde trece?

Medic primar vs. medic specialist - diferențe și alte detalii importante

Gura Humorului Bucovina - ce obiective turistice poți vizita aici?

Bursucul - ce este, unde crește și curiozități

Hausner și-a petrecut copilăria prin muzee și discutând despre artă cu părinții ei (ambii pictori), dar a ales să studieze psihologia. Facultatea a frustrat-o, pentru că i se părea prea simplist felul în care existenței umane i se puneau niște etichete, așa că a început facultatea de film. „Dacă vrei, (n.r.: în cinema) e vorba tot de psihologie, dar dintr-o cu totul altă perspectivă, una în care ești mai puțin tentat să generalizezi.” Filmele ei vorbesc despre religie, dragoste, fericire – teme „grele” pe care le abordează cu o ambiguitate ce i-a devenit marcă personală. „Deconstruiesc aceste concepte pentru că vreau să arăt că acestea sunt doar în capul nostru și că, de fapt, este vorba despre o obsesie de a găsi niște răspunsuri simple. Încercăm să adunăm 1 cu 1 și să ne iasă 2, pentru că nu putem accepta că ar putea să facă 3 sau 5, trebuie ca totul să aibă o logică ca să ne explicăm de ce lucrurile se întâmplă într-un fel sau altul. Iar eu în filme încerc să spun nu, nu știm de ce se întâmplă așa.”

Interviul complet va apărea în revista ELLE.

Little Joe va fi distribuit în România de Voodoo Films. Acesta va mai avea parte de o proiecție în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest miercuri, 23 octombrie, la ora 18:00, la Cinema Pro.