Laurette Atindehou a făcut azi o postare pe o rețea de socializare, postare în care acuză școala la care studiază fiica ei de comportamente rasiste și de mușamalizare sau minimizare a plângerilor sale legată de tratamentele la care este supusă fiica ei.
Laurette Atindehou a povestit în primă fază experiențele cu care s-a confruntat ea însăși: Toată copilăria mea, și mai apoi adolescența au fost umbrite de răutățile colegilor de școală legate de culoarea pielii mele. Am sperat că odată cu trecerea la democrație, cu eliberarea de sechelele comuniste, cu deschiderea către Vest, cu evoluția socială, aceste lucruri vor dispărea. Discriminarea rasială în Europa anului 2019 pare scenariu de film.’
Atindehou a continuat, subliniind că fiica ei, Serena, trece prin întâmplări similare celor cu care s-a confruntat ea. Din păcate, copila mea trăiește același scenariu pe care și eu l-am suportat când aveam vârsta ei. Pentru că este de culoare. Pentru că școala în care învață NU ia măsuri. Pentru că părinții copiilor care o jignesc și o fac zi de zi iau asta ca pe o normalitate. Pentru că violența este, practic, una din materiile care se predă’ cu brio în școlile din România. Joi, fetiței mele i-a fost sparta dantura de către un coleg care nu e la primul incident de genul acesta. Bullying-ul repetat la care este supusă Serena de către acest copil a fost tolerat de școală, plângerile mele au fost considerate răsfăț tv’. Astăzi mă văd nevoită să cer public doamnei ministru a Învățământului să ne facă dreptate. Da, suntem de culoare. Dar asta nu ne face neoameni. Copilul meu este un copil educat crescut cu mult sacrificiu de o mamă singură. Copilul meu nu trebuie bătut, scuipat, batjocorit doar pentru că are o altă culoare a pielii. Sunt o mamă singură și lupt nu doar cu un sistem indiferent, ci și cu o mentalitate extrem de primitivă. Școala nu face nimic pentru a-mi proteja fetița. Pentru că, dacă ar fi făcut, nu ajungeam în situația de a o aduce acasă mutilată de același coleg care în timp a mai lovit-o de nenumărate ori. Poate că orice mamă ar fi avut instinctul de a călca în picioare tot în jur în acel moment în care și-a văzut copilul plin de sânge și cu dințișorul spart. Dar, în ciuda pielii mele ciocolatii, nu sunt animal. Mi-am stăvilit impulsul și am încercat să îmi caut dreptatea la conducerea școlii. Care mușamalizează întregul incident. Așa că cer public doamnei ministru, dascăl la rândul ei, să-mi ajute fetița. Să-i spună dânsa că școala nu înseamnă numai bătăi și jigniri, ci este locul în care va învăța să scrie, să socotească, să râdă, să respecte, să prețuiască, să iubească, să își facă prieteni și să își amintească, peste ani, cu drag și nostalgie de doamna’ ei. Vă rog nu-mi schingiuiți sufletul copilei mele doar pentru că s-a născut mulatră.’, a scris Laurette Atindehou.
Un incident ca cel reclamat de Laurette Atindehou nici măcar nu este mirare, având în vedere faptul că aproape jumătate dintre profesorii din România sunt confortabili cu ideile de dictatură, rasism, homofobie și pedeapsa cu moartea, după cum a arătat un studiu.
Cele mai citite articole
Specialiștii de la Universitatea din Cluj arătau anul trecut, după realizarea unui studiu pe un eșantion de 1.427 profesori din clasele 5-12 din România (datele au fost culese între 10 și 24 noiembrie 2017), că 42,5% dintre dascăli nu vor să fie vecini cu persoane de etnie romă, de exemplu.
Și, din nou, situația reclamată de Laurette Atindehou nu pare deloc suprinzătoare în condițiile în care segregarea pe criterii rasiale încă se practică și este acceptată de sistemul de învățământ din România. Cu doar câteva zile în urmă a fost adusă atenției publicului o situație din Iași, acolo unde elevii romii au intrări separate de cele ale majoritarilor, iar pauzele sunt programate la ore diferite, astfel încât elevii să nu se intersecteze.
Citește și:
Nivelul este foarte jos: Lia Olguța Vasilescu și incitarea la ură
Foto: Pagina de Facebook Laurette Atindehou
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
